Dacă te uiți pe geam, peisajul economic arată ca după un bombardament, deși n-a căzut nicio bombă. Singurele explozii au fost cele ale prețurilor și ale deficitului bugetar. Într-o horă a neputinței, Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă au dansat pe marginea prăpastiei până când țara a alunecat cu totul. Iar când toți așteptau un salvator, Ilie Bolojan a venit nu cu o frânghie, ci cu lopata, să definitiveze groapa.
De ani de zile, scena politică a fost dominată de un cuplu toxic, vândut românilor sub eticheta mincinoasă a „stabilității”. În realitate, a fost stabilitatea mediocrității și a jafului instituționalizat.
Covrigarul care a frământat economia până a dospit inflația
Marcel Ciolacu, alintat ironic de popor „Covrigarul de la Buzău”, a demonstrat că macroeconomia nu se învață la chioșc. Cu o nonșalanță dezarmantă, liderul PSD a guvernat pe datorie, amanetând viitorul a trei generații pentru a plăti pensii speciale și sinecuri de partid. Sub bagheta sa, prețurile la alimente au devenit un lux, iar taxele – o pedeapsă pentru oricine a îndrăznit să muncească cinstit în mediul privat.
Ciolacu a tratat bugetul țării ca pe un aluat personal: a tras de el până s-a rupt. Promisiunile de echitate socială s-au transformat în cel mai mare decalaj dintre stat și privat din istoria recentă. În timp ce „covrigăria” guvernamentală duduia de angajări pe pile, antreprenorii puneau lacătul pe ușă.
Soldatul Ciucă a executat ordinele pentru liniștea lui Iohannis
Lângă el, Nicolae Ciucă, „Soldatul” care trebuia să aducă rigoare și onoare, a adus doar o liniște mormântală și o obediență oarbă față de trântorul de la Cotroceni, Klaus Werner Iohannis. Generalul n-a câștigat nicio bătălie pentru România; a stat doar în poziție de drepți în fața dezastrului. PNL-ul sub conducerea sa a devenit o simplă anexă a PSD, un pluton de execuție pentru propriul electorat liberal.
Ciucă a girat, prin tăcere și complicitate, toate derapajele economice. Când țara intra în gard, generalul studia hărțile politice, incapabil să vadă realitatea din teren. Lipsa sa de viziune și carisma de tanc sovietic au transformat actul de guvernare într-un exercițiu birocratic steril, lipsit de orice empatie față de cetățeanul strivit de taxe.
Bolojan și „reforma” care a pus capac
Și totuși, mai exista o speranță. Mitul salvatorului de la Bihor. Ilie Bolojan. Toți credeau că venirea lui va însemna redresarea corabiei. Dar, ajuns în mijlocul dezastrului lăsat de cuplul Ciolacu-Ciucă, Bolojan „a pus capac”.
În loc de o chirurgie fină, necesară unui pacient aflat în comă, metodele aplicate au fost cele ale amputării pe viu. Măsurile draconice, tăierile brute și austeritatea impusă târziu și violent au fost lovitura de grație pentru o populație deja secătuită. Bolojan nu a salvat sistemul, ci i-a scris certificatul de deces, demonstrând că, atunci când fundația e putredă (mâncată de incompetența predecesorilor), nu mai poți construi mansarde, poți doar să demolezi totul peste locatari.
Ciolacu a gătit dezastrul, Ciucă l-a păzit să nu fugă de pe masă, iar Bolojan a venit la final să ne prezinte nota de plată: o țară în faliment moral și economic, din care ultimul stinge, într-adevăr, lumina.
