Abandon universitar din cauze economice: Bursele sociale acoperă sub 30% din coșul minim de consum al unui student, forțând mii de tineri să renunțe la studii
România se confruntă cu o creștere alarmantă a ratei de abandon universitar, care a ajuns la 18% în primul an de studii, principala cauză identificată fiind sărăcia și incapacitatea financiară de a susține costurile vieții studențești. O analiză comparativă realizată de experți în politici educaționale arată că sistemul de protecție socială pentru studenți este unul dintre cele mai slabe din Europa, nefiind corelat cu rata reală a inflației și creșterea prețurilor la alimente și servicii.
Cuantumul bursei sociale, deși majorat marginal în ultimul an, rămâne complet insuficient. Calculele arată că un student are nevoie de aproximativ 2.500 de lei lunar pentru a supraviețui decent într-un centru universitar (cazare, masă, transport, materiale didactice), în timp ce bursa socială abia atinge o treime din această sumă. Această discrepanță forțează studenții proveniți din familii cu venituri modeste să se angajeze full-time încă din anul I, afectându-le drastic prezența la cursuri și performanța academică.
Cantinele studențești, odinioară o plasă de siguranță esențială, au devenit inaccesibile pentru mulți. Prețurile meniurilor au crescut cu peste 40% în ultimii doi ani, ca urmare a scumpirii materiilor prime și a eliminării unor subvenții de stat. În plus, reducerea facilităților la transportul feroviar a limitat mobilitatea studenților, crescând presiunea pe bugetele familiilor acestora.
Reprezentanții studenților atrag atenția și asupra „costurilor ascunse” ale educației gratuite: necesitatea achiziționării de echipamente IT performante, cursuri, materiale de laborator și taxe administrative diverse. Statul român nu oferă vouchere educaționale sau deduceri fiscale pentru aceste cheltuieli, spre deosebire de alte state europene care investesc masiv în accesibilizarea educației.
Efectul pe termen lung este o elitizare a învățământului superior. Accesul la facultăți de prestigiu și la programe de masterat devine apanajul tinerilor din familii înstărite, în timp ce tinerii capabili din mediul rural sau din familii sărace sunt excluși sistemic. Sociologii avertizează că această lipsă de echitate blochează mobilitatea socială și condamnă România la subdezvoltare, prin nevalorificarea potențialului intelectual al unei părți semnificative din populație. Fără o indexare automată a burselor la inflație și un pachet robust de servicii gratuite (masă, transport), dreptul constituțional la învățătură rămâne doar o promisiune goală.
