România intră în 2026 cu un deficit comercial de aproape 30 de miliarde de euro, o problemă gravă care nu este nouă și nici accidentală. De câțiva ani buni, acest dezechilibru se menține constant, semn că statul a eșuat sistematic să corecteze modelul economic bazat pe import masiv și producție slabă.
Economia românească funcționează pe un tipar periculos: consum alimentat din importuri. Importăm mai mult decât exportăm an după an, iar diferența este acoperită prin datorie. Nimic din acest mecanism nu este sustenabil. Este doar amânarea notei de plată.
Cea mai gravă situație este în zona alimentară. România importă mâncare de peste 10 miliarde de euro anual, deși are teren agricol, apă și forță de muncă. Exportăm materie primă ieftină și importăm produse procesate scumpe. Valoarea adăugată se face în alte țări, nu aici.
Industria locală a fost lăsată fără protecție și fără capital. Taxele mari, birocrația sufocantă și energia scumpă au împins producătorii români la margine. Statul nu are un plan de reindustrializare, ci doar discursuri.
Deficitul comercial constant nu mai este un accident statistic. Este semnătura unei guvernări fără viziune economică, care a acceptat dependența de import ca pe o normalitate. România produce puțin, importă mult și se îndatorează pe termen lung.
