Sistemul judiciar din România pare să fi patentat o nouă metodă de rotunjire a veniturilor, sfidând bunul simț: magistrați care încasează diurne de detașare chiar și atunci când se mută dintr-un birou în altul, în interiorul aceleiași localități.
Mecanismul, descris drept o „probă de lăcomie”, se bazează pe un artificiu birocratic. Judecătorii avansează în carieră la instanțe din reședința de județ, dar își păstrează strategic domiciliul din buletin în localitățile de proveniență. Astfel, deși viața lor se desfășoară în marele oraș, o simplă detașare la o altă instanță din aceeași localitate le activează dreptul la diurnă, exploatând litera legii în detrimentul spiritului ei.
Dimensiunea fenomenului este alarmantă. Ramona Grațiela Milu (CSM) a dezvăluit că două treimi din posturile de conducere sunt ocupate prin delegare sau detașare, transformând excepția într-o sursă constantă de venituri suplimentare. În timp ce instanțele dau decizii contradictorii privind aceste pretenții financiare, Înalta Curte este așteptată să tranșeze o situație absurdă: judecătorii care cer bani pentru o „dislocare” care nu există în realitate.
