Modul în care este finanțat și implementat programul ”Masă Sănătoasă” continuă să provoace nemulțumiri în școli și în comunități. Valoarea alocată per elev, pe zi, este considerată de mulți directori, părinți și profesori prea mică pentru a asigura o masă cu adevărat consistentă și echilibrată, mai ales în condițiile în care prețurile la alimente și servicii au crescut. În practică, suma limitată se reflectă fie în porții mai mici, fie în meniuri repetate, fie în soluții de compromis, cum ar fi pachete alimentare minimale care nu acoperă nevoile reale ale copiilor, mai ales pentru cei care depind de această masă pentru a putea rămâne concentrați la ore. Pentru elevii din familii vulnerabile, o „masă caldă” care devine doar o gustare ieftină își pierde scopul social și educațional, iar programul ajunge să funcționeze mai mult ca o bifă administrativă decât ca o intervenție reală.
Pe lângă problema finanțării, programul este însoțit și de acuzații legate de riscul de favoritism în atribuirea contractelor. În mai multe comunități, apar suspiciuni că banii publici ajung constant la aceleași firme, apropiate de rețele locale de influență, ceea ce alimentează neîncrederea că selecția furnizorilor se face pe criterii de calitate și preț corect. În lipsa unei transparențe totale privind procedurile, ofertele depuse și criteriile de evaluare, programul devine vulnerabil la acuzații de capturare politică și la ideea că bugetul destinat copiilor se transformă într-o sursă de profit pentru „firmele de casă”.
În școli, efectele se văd imediat. Copiii sunt cei care resimt diferența dintre o masă decentă și una făcută „cu resturi de buget”. Iar când apar întârzieri, schimbări de furnizori sau servicii slabe, presiunea cade pe profesori și pe părinți, nu pe cei care gestionează contractele. În loc să reducă abandonul și să crească participarea școlară, programul riscă să amplifice frustrările și să transmită mesajul că nevoile elevilor sunt tratate superficial. O parte dintre cererile publice vizează majorarea sumei zilnice, actualizarea ei periodică în funcție de costurile reale, precum și publicarea transparentă a contractelor, firmelor câștigătoare și a criteriilor de atribuire. Fără aceste măsuri, „Masă sănătoasă” poate rămâne un program important pe hârtie, dar insuficient în farfuria copilului și discutabil în felul în care banii ajung din bugetul public către furnizori.
