Apocalipsa administrativă marca Ciprian Ciucu: De la „lapte și miere” în campanie, la „n-avem bani nici să trecem strada”
Dacă în campania electorală bucureștenii erau bombardați cu randări futuriste, promisiuni de digitalizare și o revoluție a managementului performant, începutul de an ne lovește cu o realitate crudă, servită cu cinism de Ciprian Ciucu. Într-o confesiune publică ce se vrea a fi un exercițiu de „transparență”, edilul ne pictează tabloul unui faliment administrativ total, recunoscând senin că Primăria Municipiului București (PMB) a ajuns o simplă „agenție de plăți” fără viziune, fără bani și, mai grav, fără soluții reale.
Matematica neputinței: „Ce să fac, n-am ce să fac”
Ciprian Ciucu ne prezintă o listă de cheltuieli ca pe o scuză supremă pentru incompetență. Din cei 317 milioane de lei disponibili, edilul ne anunță că banii sunt deja evaporați pe datorii istorice și funcționare la limita de avarie. Însă, tonul folosit este unul de o resemnare dezarmantă pentru cineva care a cerut votul oamenilor pretinzând că știe administrație.
„PMB nu are bani nici să treacă strada”, spune Ciucu. O metaforă plastică, menită să mascheze faptul că „șoferul” care ar trebui să ne treacă strada nu știe să conducă.
Analiza cheltuielilor expusă de edil trădează lipsa oricărei strategii de redresare. Se plânge de „obligații din trecut”, de parcă datoriile orașului erau un secret de stat înainte de alegeri. Când a candidat și a făcut promisiuni, nu știa de datoria la STB sau de situația Termoenergetica? Ba da. Dar atunci promitea soluții. Acum, livrează scuze.
Cinismul față de categoriile vulnerabile
Cel mai revoltător pasaj din „raportul” lui Ciucu este cel referitor la persoanele cu dizabilități. Cu o nonșalanță greu de digerat, acesta admite că adulții cu dizabilități nu și-au mai primit banii din martie 2024 și că nici luna aceasta nu vor vedea un leu.
Reacția edilului? „Mă vor înjura… Ce să fac, nu am ce să fac, aceste ajutoare nu sunt suportabile bugetar”. Această declarație este definiția falimentului moral. Pentru un politician care promitea un oraș incluziv, să ridici din umeri în fața celor mai vulnerabili cetățeni, spunând simplu „nu am ce să fac”, este dovada supremă a incompetenței mascate în pragmatism economic.
„Reforma” prin tăieri și șantajul bugetar
În loc să vină cu soluții de atragere de fonduri, de valorificare a patrimoniului sau de eficientizare reală, Ciucu flutură steagul austerității. Promite „reforme, restructurări, comasări, tăieri” începând cu luna martie. Tradus din limbaj politic, asta înseamnă că tot bucureșteanul va deconta lipsa de performanță a administrației.
Mai mult, edilul recurge la o formă de șantaj instituțional, declarând că este „IMPERIOS” ca PMB să primească 70% din bugetul orașului, altfel urmează falimentul. Cu alte cuvinte, soluția lui Ciucu nu este să administreze mai bine banii existenți, ci să ceară mai mulți bani de la Guvern, recunoscând implicit că, în actuala formulă, este incapabil să țină orașul pe linia de plutire.
Un administrator depășit de situație
Textul publicat de Ciprian Ciucu nu este un act de transparență, ci un certificat de capitulare. Ne spune că STB primește bani doar de salarii (fără contribuții la ANAF, rostogolind un „bulgăre imens”), că Termoenergetica primește jumătate din necesar și că iluminatul public e plătit doar „că e iarnă”.
După ce în campanie ni s-au promis parcuri, infrastructură și oraș smart, realitatea mandatului Ciucu se rezumă la o luptă disperată pentru a nu se stinge lumina pe străzi. „Eu voi face ceea ce trebuie făcut”, spune el. Dar, judecând după propriile cifre și declarații, ceea ce „trebuie făcut” pare să fie o continuă lamentare și o pasare a responsabilității către trecut, către Guvern sau către „structura” bugetară.
Bucureștiul nu are nevoie de contabili care să ne explice de ce nu se poate, ci de primari care să găsească soluții. Din păcate, domnul Ciucu pare să fi rămas doar cu explicațiile și cu „verzi și uscate” uitate prin pliantele electorale.
