Pensionarii, victimele guvernului Bolojan, austeritate doar pentru cei nevoiași, protecție pentru privilegiați
Măsurile de austeritate adoptate în ultimul an au pus pensionarii în prima linie a ajustărilor bugetare, iar efectul politic este deja vizibil: tot mai mulți oameni percep că „strângerea curelei” se aplică rapid acolo unde rezistența e mică, în timp ce zonele de privilegii sunt împinse în viitor, ambalate în pachete de reformă fără rezultat imediat.
Pachetul fiscal-bugetar a inclus măsuri care lovesc direct veniturile nete ale unei părți semnificative din pensionari, prin introducerea contribuției la sănătate (CASS) pentru anumite pensii și ajustări care au fost corectate ulterior prin amendamente. Guvernul a discutat explicit aceste modificări în cadrul „legii austerității”, inclusiv componenta CASS pentru pensionari și calendarul aplicării. În paralel, presa a relatat exemple concrete despre cum scad sumele încasate după noile reguli începând cu 1 august 2025, pentru pensionarii afectați.
Pentru 2026, mesajul Executivului rămâne unul de frână: reducerea cheltuielilor și menținerea deficitului în ținte mai stricte. Premierul Ilie Bolojan a vorbit despre nevoia de tăieri și eficientizări înainte de bugetul pe 2026 și despre obiectivul de deficit sub 6,4%, un context care, în practică, înseamnă presiune continuă pe cheltuielile sociale. Iar aici apare ruptura de percepție: pentru pensionarii cu venituri mici sau medii, „stabilitatea fiscală” se traduce în bani mai puțini sau în lipsa unor creșteri, în timp ce costurile vieții nu îngheață odată cu deciziile guvernamentale.
În același timp, guvernarea a promis că va veni cu „echitate” printr-un pachet separat, cu accent pe reforma pensiilor speciale și eliminarea excepțiilor. Premierul a indicat public că al doilea pachet ar urma să vizeze pensiile speciale, calculul și condițiile de pensionare, prezentându-l ca pe o corecție necesară de sistem. Numai că, în ochii multor pensionari, diferența dintre realitate și discurs e simplă: măsurile care îi afectează pe ei intră în vigoare repede și se simt imediat, în timp ce „reforma privilegiilor” rămâne în zona de anunț și calendar politic.
Austeritatea devine astfel o problemă de încredere, nu doar de cifre. Când guvernul cere sacrificii celor care au cel mai puțin spațiu de manevră, iar reformele care ar atinge zonele protejate sunt amânate, societatea nu mai vede „responsabilitate”, ci selecție: rigoare pentru cei nevoiași, prudență pentru cei cu influență. Iar într-un stat în care pensia e pentru mulți singura sursă de trai, orice tăiere mascată în „ajustare” se simte ca o pedeapsă, nu ca o reformă.
