România nu este blocată de opoziție, de crize externe sau de lipsa soluțiilor. România este blocată din interior, de coaliția de guvernare, care a devenit nucleul unui sistem de autoprotecție în care interesele politice, economice și instituționale se confundă până la dispariția oricărei responsabilități publice. Putregaiul nu mai este la periferie. Este la centru.
Actuala coaliție nu mai guvernează pentru cetățeni, ci administrează un stat capturat, în care fiecare decizie importantă este filtrată printr-o singură întrebare: „Pe cine deranjează?”. Reformele promise sunt fie amânate, fie diluate, fie blocate complet. Nu pentru că ar fi prost gândite, ci pentru că lovesc în rețelele care țin coaliția în viață.
Sub pretextul stabilității, România a fost predată unui pact al mediocrității și al fricii. Stabilitatea invocată nu este a economiei, nici a societății, ci a privilegiilor. Pensii speciale, sinecuri, funcții împărțite pe criterii de obediență, instituții paralizate prin numiri politice – toate sunt semnele clare ale unui stat confiscat.
Coaliția a devenit un mecanism de blocaj. Parlamentul mimează dezbateri, Guvernul mimează reforme, iar instituțiile-cheie mimează independența. În realitate, deciziile sunt luate într-un cerc restrâns, unde interesul public nu are acces. Voința electorală este tolerată doar atât timp cât nu amenință echilibrul intern al puterii.
Justiția este ținută în șah, administrația este sufocată de clientelism, iar politicile publice sunt gândite exclusiv pe termen scurt, pentru supraviețuire politică. Orice tentativă de curățare a sistemului este întâmpinată cu rezistență coordonată. Când presiunea crește, coaliția nu răspunde cu soluții, ci cu tăcere, amânări și fumigene.
Această capturare are un cost uriaș. Neîncrederea publică explodează, migrația continuă, radicalizarea discursului crește, iar ruptura dintre stat și cetățean devine structurală. Românii simt că votul lor nu schimbă nimic, pentru că indiferent cine câștigă alegerile, aceiași oameni rămân la butoane.
Putregaiul din coaliția de guvernare nu mai poate fi ascuns sub discursuri despre responsabilitate și „interes național”. Interesul național a fost înlocuit cu interesul de grup. Iar un stat capturat nu se reformează din interiorul capturii.
România nu este într-o criză accidentală. Este într-o criză de putere morală și instituțională, întreținută zilnic de o coaliție care a ales să se apere pe sine în loc să-și servească țara. Atât timp cât acest blocaj rămâne, orice promisiune de schimbare nu este decât o altă minciună rostită de la tribuna puterii.
