Judecătorii CCR puși în funcții de partidele sistemului au rolul de a bloca orice reformă. În schimb sunt plătiți regește pentru distrugerea României
Curtea Constituțională a României nu mai poate fi privită ca o instituție neutră, menită să apere litera și spiritul Constituției. În forma sa actuală, CCR funcționează ca un mecanism de blocaj politic, populat cu judecători numiți direct de partidele sistemului, a căror misiune reală pare a fi protejarea status quo-ului și neutralizarea oricărei reforme care amenință interesele celor ce i-au instalat.
De ani de zile, schema se repetă fără variații semnificative. Parlamentul sau Guvernul avansează timid inițiative de reformă, în justiție, în zona pensiilor speciale, a responsabilității publice sau a transparenței instituționale, iar CCR intervine ca frână de urgență. Legi sunt declarate neconstituționale pe motive discutabile, articole sunt „reinterpretate” până la golire de conținut, iar procesele sunt amânate strategic până când presiunea publică dispare.
Aceste intervenții nu sunt accidente juridice. Ele urmează o logică politică precisă, dictată de modul în care sunt făcute numirile. Judecătorii CCR nu ajung în funcții printr-o selecție independentă, ci prin negocieri de partid, în baza loialității și a trecutului convenabil. Odată ajunși în funcție, beneficiază de mandate lungi, imunitate de facto și o lipsă aproape totală de răspundere publică.
În schimbul acestui rol de gardieni ai sistemului, recompensa este pe măsură. Salarii uriașe, pensii speciale, beneficii și privilegii care îi plasează într-o realitate complet ruptă de cea a majorității românilor. În timp ce țara se confruntă cu sărăcie, migrație masivă și servicii publice în colaps, judecătorii constituționali trăiesc într-un regim de lux finanțat din bani publici, justificat printr-o „independență” folosită selectiv.
Efectul asupra statului este devastator. CCR a ajuns să substituie voința populară, să corecteze decizii politice legitime și să mențină un sistem profund inechitabil. În loc să fie garantul echilibrului democratic, Curtea s-a transformat într-un bastion al privilegiilor, un filtru prin care nu trece nimic ce ar putea deranja arhitectura puterii.
România nu este blocată pentru că nu are legi sau idei de reformă. Este blocată pentru că reforma se izbește constant de un zid instituțional, construit și întreținut de partidele sistemului prin intermediul CCR. Atât timp cât judecătorii constituționali sunt numiți politic și recompensați pentru obediență, Curtea nu va fi un arbitru, ci un actor.
Plătiți regește pentru a spune „nu”, judecătorii CCR au ajuns simbolul unui stat care se apără pe sine împotriva propriilor cetățeni. Iar într-o Românie capturată, adevărata neconstituționalitate nu mai este reforma, ci menținerea acestui mecanism de blocaj care distruge încrederea, justiția și viitorul țării.
