15 milioane de euro pentru foștii parlamentari. România reală moare de foame. România privilegiilor prosperă
În timp ce românii numără leii până la sfârșit de lună, statul român își etalează, fără rușine, adevăratele priorități: 15 milioane de euro aruncate anual pe pensii speciale și indemnizații pentru foști parlamentari. O castă politică auto-protectoare, hrănită din bani publici, trăiește într-o realitate paralelă, complet ruptă de viața celor pe care pretinde că îi reprezintă.
România reală înseamnă salarii înghețate, facturi care cresc, chirii imposibile, medicamente prea scumpe și spitale în care lipsesc lucruri elementare. România privilegiilor înseamnă plăți garantate pe viață, fără criterii de performanță, fără responsabilitate, fără rușine. Un stat care își permite să fie generos cu foștii aleși, dar auster cu copiii, pensionarii și angajații din mediul privat.
Acești bani nu merg către educație, nu repară școli, nu aduc profesori mai bine plătiți, nu cresc burse, nu țin medicii în țară. Merg către un trecut politic care refuză să plece. Un trecut care cere, lună de lună, tribut de la un prezent tot mai sărac.
Ipocrizia este totală. Aceiași politicieni care vorbesc despre „responsabilitate fiscală” și „reforme dureroase” se opun cu înverșunare oricărei încercări de a tăia privilegiile. Pentru cetățeni există mereu explicații: „nu sunt bani”, „context economic dificil”, „risc de deficit”. Pentru ei există doar drepturi câștigate și statut special.
Mai grav este mesajul transmis societății: în România, nu contează munca, ci funcția. Nu contează contribuția, ci apartenența la sistem. Nu contează rezultatele, ci relațiile. Tinerii care pleacă din țară înțeleg perfect acest lucru. Antreprenorii care se zbat să supraviețuiască îl simt zilnic. Angajații care plătesc taxe la zi îl văd pe fluturașul de salariu.
Într-o țară normală, 15 milioane de euro ar fi un subiect de dezbatere publică reală. În România, sunt o notă de subsol într-un buget construit pentru liniștea politicienilor. O sumă mică pentru stat, ni se spune. Dar enormă pentru cei care trăiesc cu minimum pe economie sau cu pensii de mizerie.
România privilegiilor prosperă pentru că nimeni din interiorul sistemului nu are interesul să schimbe regulile jocului. Fiecare partid speră să ajungă, la rândul lui, la masa privilegiilor. Fiecare lider își pregătește retragerea confortabilă, plătită de contribuabili.
România reală, însă, nu mai are timp. Fiecare milion direcționat către privilegii este un milion luat din viitor. Iar un stat care își răsplătește trecutul politic și își abandonează prezentul social este un stat care își sabotează singur șansa la normalitate.
