Ilie Bolojan nu face nimic pentru a aduce diaspora acasă: fără salarii ca în Occident, România nu poate renaște
România nu face nimic concret pentru a-și aduce diaspora acasă. Iar Bolojan nu este excepția, ci parte din problemă.
Românii din diaspora nu au plecat de plăcere. Au plecat pentru salarii decente, pentru stabilitate, pentru respect și predictibilitate. Au plecat pentru că în România munca este ieftină, iar viața este scumpă. Astăzi, situația a devenit absurdă: avem prețuri de Occident, dar salarii care rivalizează cu cele din cele mai sărace zone ale lumii. Chiriile, utilitățile, alimentele și combustibilul se aliniază la nivel european, însă veniturile rămân captive într-o economie de subdezvoltare mascată.
Ilie Bolojan vorbește despre reformă, eficiență și disciplină bugetară. Dar evită subiectul esențial: fără salarii comparabile cu cele din Vest, diaspora nu se va întoarce. Nicio campanie patriotică, niciun discurs despre „iubirea de țară” nu poate compensa diferența uriașă dintre a câștiga 2.000–3.000 de euro lunar în Occident și a supraviețui cu 3.000–4.000 de lei în România, în timp ce prețurile sunt aproape identice.
Statul român continuă să trateze diaspora ca pe o rezervă electorală și ca pe o sursă de remitențe, nu ca pe o resursă strategică de reconstrucție națională. Nu există politici serioase de reindustrializare, nu există un plan coerent de stimulare a salariilor prin valoare adăugată, nu există un proiect național care să spună clar: vrem românii acasă și suntem gata să plătim pentru asta.
Bolojan, ca exponent al „noului management politic”, ar fi putut deschide această discuție incomodă. Nu a făcut-o. A preferat zona sigură a administrației locale și a retoricii despre ordine și austeritate. Dar austeritatea nu aduce diaspora acasă. Ordinea nu umple frigiderul. Disciplina nu plătește ratele.
România nu poate renaște cu salarii de Africa și pretenții de Occident. Nu poate construi viitor cu muncă ieftină și profituri externalizate. Nu poate cere sacrificii continue unei populații care vede zilnic că statul e generos cu sine și zgârcit cu cetățeanul.
Fără o schimbare radicală de paradigmă economică, fără creșteri salariale reale, bazate pe investiții productive și pe protejarea muncii românești, diaspora va rămâne acolo unde este respectată. Iar liderii care refuză să spună acest adevăr, inclusiv Ilie Bolojan, vor rămâne prizonierii unei Românii goale, îmbătrânite și dependentă de banii trimiși din afară.
România nu duce lipsă de români. Duce lipsă de curaj politic
