Bolojan nu reformează statul ci fură de la nevoiași, în timp ce privilegiații huzuresc. Urmează să pice legea pensiilor speciale la CCR!?
Sub masca „reformei statului”, guvernarea condusă de Ilie Bolojan pare să aplice aceeași rețetă veche: austeritate pentru cei mulți și protecție totală pentru cei conectați la sistem. În timp ce pensionarii de rând, familiile vulnerabile și angajații plătiți modest suportă scumpiri, tăieri și amânări, categoriile privilegiate continuă să trăiască fără griji, apărate de legi făcute special pentru ele.
Așa-zisa reformă nu începe de sus, acolo unde sunt pensii uriașe, indemnizații speciale și avantaje scandaloase, ci de jos, din buzunarele celor care abia supraviețuiesc. Mesajul transmis este limpede: statul nu strânge cureaua acolo unde se risipește, ci acolo unde doare mai puțin pentru putere și mai mult pentru cetățeni.
În acest context, legea pensiilor speciale revine în prim-plan, din nou contestată și din nou așteptată la Curtea Constituțională. De fiecare dată când se ajunge în acest punct, scenariul se repetă: speranțe publice, presiune socială, urmate de blocaje, amânări sau decizii care conservă privilegiile. Întrebarea nu mai este dacă legea va ajunge la CCR, ci dacă va fi, încă o dată, salvat un sistem profund inechitabil.
Românii văd clar discrepanța: un stat care spune că nu are bani pentru indexarea pensiilor mici sau pentru servicii publice decente găsește mereu resurse pentru a menține rente speciale și avantaje pentru o elită restrânsă. Aceasta nu este reformă, ci redistribuire inversă, de la săraci către bogați.
Dacă legea pensiilor speciale va „pica” sau nu la CCR rămâne de văzut. Cert este că, până acum, toate reformele promise au ocolit exact nucleul privilegiilor. Iar atâta timp cât nevoiașii sunt cei sacrificați, iar privilegiații huzuresc liniștiți, discursul despre reformarea statului rămâne doar o poveste spusă de la tribune, nu o realitate trăită de cetățeni.
