În România, una dintre cele mai grave deturnări ale sensului democrației vine chiar din interiorul presei. Nu de la jurnaliștii onești, tot mai puțini și marginalizați, ci de la o categorie toxică de „jurnaliști” care au abandonat complet meseria și au ales să devină instrumente ale infractorilor. Aceștia nu informează, nu verifică, nu pun întrebări incomode. Ei execută.
Sub paravanul libertății de exprimare, acești jurnaliști compromiși practică șantajul mediatic, manipularea grosolană și spălarea de imagine a unor patroni și politicieni cu dosare penale. Presa nu mai este pentru ei un serviciu public, ci o armă. O armă folosită pentru intimidare, pentru distrugerea reputațiilor incomode și pentru protejarea corupției instituționalizate.
Cel mai grav este că aceste practici nu sunt excepții, ci au devenit un model de business. Redacții întregi funcționează ca extensii ale unor grupuri de interese, unde agenda editorială este dictată de frica patronului de procurori sau de dorința de a negocia influență. În acest context, noțiunea de „presă liberă” este folosită cinic pentru a apăra libertatea de a minți și de a manipula.
Jurnaliștii infractori sunt cei care transformă democrația într-o farsă. Ei prezintă hoția drept opinie, dosarele penale drept „persecuție politică”, iar infractorii dovediți drept victime ale sistemului. Prin această inversare a valorilor, publicul este intoxicat zilnic, iar încrederea în instituții este erodată sistematic.
În loc să fie câinele de pază al democrației, această presă a devenit câinele de atac al mafiei. Atacă magistrați, activiști, jurnaliști independenți sau orice voce care amenință rețelele de putere. Nu din convingere, ci contra cost sau din interes personal. Iar când sunt confruntați, se ascund în spatele unor concepte pe care le-au golit de sens: libertate, pluralism, opinie.
Adevărata presă liberă este victima colaterală a acestui fenomen. Jurnaliștii care încă respectă regulile meseriei sunt puși în aceeași oală cu propagandiștii plătiți, iar publicul ajunge să respingă totul, din scârbă și neîncredere. Exact acesta este efectul dorit de cei care controlează presa coruptă: confuzie, dezgust și resemnare.
Democrația nu moare doar prin legi proaste sau instituții slabe. Moare și atunci când minciuna este prezentată zilnic drept adevăr, iar infractorii sunt spălați mediatic sub sigla „jurnalismului”. Iar până când această impostură nu va fi numită clar și fără menajamente, ideea de presă liberă va continua să fie una dintre cele mai grav batjocorite valori din România.
