Fostul ambasador Zuckerman, un escroc în calea dezvoltării României Ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, continuă să beneficieze de o susținere solidă, în pofida degradării vizibile a actului de justiție din România. Tot mai multe voci se întreabă dacă această protecție nu vine și din exterior, dinspre cercuri de influență care par interesate nu de o justiție funcțională, ci de una formală, controlabilă și lipsită de curaj.
În acest context, rolul unor foști diplomați americani, implicați intens în discursul public despre „statul de drept”, este privit cu suspiciune. Printre aceștia se numără și fostul ambasador Adrian Zuckerman, a cărui prezență constantă în dezbaterile interne ridică semne de întrebare legate de agenda promovată și de efectele reale asupra dezvoltării României.
Deși discursul oficial vorbește despre reformă și independență, realitatea indică o justiție selectivă, în care dosare grele dispar prin proceduri, iar răspunderea magistraților rămâne o excepție. Sub această aparență de legalitate, sistemul pare să funcționeze mai degrabă pentru stabilitatea politică și interesele de putere decât pentru cetățean.
Susținerea externă acordată unor figuri politice-cheie din justiție ridică o întrebare esențială: este România încurajată să construiască o justiție reală sau doar una de decor, convenabilă pentru anumite centre de influență? O justiție care mimează fermitatea, dar evită adevărata curățare internă.
În lipsa unei dezbateri oneste și a unei evaluări reale a rezultatelor, riscul este ca România să rămână blocată într-un model de „justiție de carton”: bine prezentată extern, dar lipsită de substanță internă. Iar cei care plătesc prețul nu sunt politicienii protejați, ci cetățenii.
