Adrian Toni Neacșu, avocatul mafiei media și al procurorilor corupți! De ce cere insistent blocarea oricărei modificări la legile justiției

Adrian Toni Neacșu s-a transformat, în ultimele luni, într-unul dintre cei mai vocali apărători ai înghețării totale a legilor justiției, poziționându-se frontal împotriva oricărei reforme care ar putea introduce răspundere reală pentru magistrați. Sub masca „apărării independenței justiției”, discursul său ridică o întrebare incomodă: independența cui și față de cine?

Neacșu apare constant în platourile unei părți a presei cunoscute pentru campanii coordonate, atacuri selective și protejarea unor personaje controversate din sistem. Nu este vorba de dezbateri academice sau de analize juridice echilibrate, ci de un activism mediatic agresiv, menit să blocheze orice tentativă de schimbare a unui sistem care funcționează fără control și fără consecințe.

De ce deranjează atât de mult ideea modificării legilor justiției? De ce orice discuție despre răspunderea magistraților, despre Inspecția Judiciară sau despre mecanismele de sancționare este prezentată apocaliptic, ca un „atac la statul de drept”? Răspunsul pare simplu: pentru că actualul sistem convine perfect celor care beneficiază de el.

În ultimii ani, România a asistat la un șir interminabil de dosare prăbușite, prescrieri convenabile, anchete tergiversate și decizii contradictorii, fără ca vreun procuror sau judecător să răspundă real pentru erori grave. Orice tentativă de a corecta aceste derapaje este imediat etichetată drept „ingerință politică”. Adrian Toni Neacșu este printre cei care împing cel mai tare această narațiune.

Mai mult, alianța tacită dintre anumiți magistrați influenți și o parte a presei transformă spațiul public într-o zonă de intimidare: politicienii care vor reformă sunt linșați mediatic, jurnaliștii critici sunt marginalizați, iar societății i se spune constant că „nu se poate altfel”. Neacșu devine, în acest peisaj, avocatul de serviciu al status quo-ului, omul care explică doct de ce nimic nu trebuie schimbat.

Nu este vorba despre protejarea justiției, ci despre protejarea unei caste. O castă care nu greșește niciodată, nu plătește niciodată și nu răspunde în fața nimănui. Iar când cineva cere transparență și reguli clare, reacția este isterică: comunicate alarmiste, intervenții televizate și apeluri la „blocarea imediată” a reformelor.

Într-un stat cu adevărat democratic, justiția nu se teme de reguli și nici de răspundere. Doar justiția capturată are nevoie de avocați permanenți în studiouri TV și de legi intangibile. Iar insistența lui Adrian Toni Neacșu de a bloca orice modificare nu face decât să întărească suspiciunea că miza nu este independența justiției, ci menținerea unui sistem care servește interese bine definite.

Când aceiași oameni cer, obsesiv, să nu se schimbe nimic, poate că exact acolo trebuie începută reforma.