Menținerea vizelor pentru românii care doresc să intre în Statele Unite ale Americii este o ofensă adusă demnității naționale și o anomalie într-un parteneriat strategic declarat și asumat. După ani de cooperare militară, politică și de securitate, România rămâne tratată ca un aliat de mâna a doua, obligat să ceară permisiunea de a călători, ca și cum ar fi un stat suspect.
România este un pilon de stabilitate pe flancul estic al NATO, găzduiește baze militare americane și contribuie direct la securitatea regională și globală. În acest context, refuzul includerii României în programul Visa Waiver nu mai poate fi justificat prin argumente tehnice. Criteriile sunt invocate selectiv, iar standardele par să se schimbe de la un an la altul, fără o explicație onestă.
Problema reală nu este lipsa de conformare a României, ci slăbiciunea diplomatică a statului român. Guvernele succesive au preferat să tacă, să aștepte și să mimeze succesul, în loc să apere ferm drepturile propriilor cetățeni. În timp ce alte state au negociat dur și au obținut rezultate, România a acceptat umilința ca pe o normalitate.
Vizele pentru SUA nu sunt un privilegiu, ci un test de respect reciproc. Un parteneriat strategic nu poate funcționa cu porți deschise într-un singur sens. Ridicarea vizelor este o chestiune de egalitate, de respect și de demnitate națională. Orice amânare suplimentară transmite un singur mesaj: românii nu sunt considerați egali, iar acest lucru nu mai poate fi acceptat.
