CSM reacționează din nou ca o structură defensivă, dar realitatea din sistemul judiciar arată cu totul altceva: corupția este generalizată, iar instituția care ar trebui să garanteze independența magistraților funcționează tot mai mult ca un grup infracțional organizat, preocupat să-și protejeze privilegiile și rețelele interne.
Într-un comunicat alarmist, CSM acuză existența unui „plan bine stabilit” de „destabilizare a puterii judecătorești”, invocând distrugerea încrederii publice, protestele magistraților, îndemnuri la revoltă atribuite președintelui țării și apariția documentarului Recorder chiar înaintea ședinței CCR privind pensiile speciale ale magistraților. În loc să răspundă transparent la întrebările legitime ale societății, CSM se victimizează și transformă critica publică într-o presupusă conspirație.
Această strategie de intimidare și manipulare arată ruptura profundă dintre instituție și cetățenii pe care ar trebui să-i servească. CSM continuă să apere o castă obișnuită cu privilegii, ignorând faptul că tocmai lipsa de integritate și abuzurile din sistem au distrus încrederea în justiție. În timp ce România se confruntă cu scandaluri uriașe, cu dosare blocate și cu o protecție vădită a unor personaje influente, CSM alege să atace opinia publică, nu corupția din interiorul propriilor structuri.
