Cătălin Drulă, marele perdant al campaniei pentru București, 10 ani de pariuri politice greșite
Cătălin Drulă intră în istoria recentă a politicii românești nu ca liderul reformator pe care l-a promis electoratului USR, ci ca unul dintre cei mai mari perdanți ai campaniei pentru București. După un deceniu de prezență publică, bilanțul său este marcat de ezitări, ambiții personale ratate și o serie lungă de pariuri politice greșite. Un lider care și-a pierdut partidul înainte de a-și pierde electoratul
Ascensiunea lui Drulă în USR a fost rapidă, însă lipsită de fundament. În loc să construiască un proiect durabil, orientat spre expertiză și coerență administrativă, acesta a ales confruntarea permanentă, epurările interne și gestionarea partidului cu mână forte. Rezultatul?
USR a devenit un partid fragmentat, cu lideri importanți izgoniți și cu o bază electorală erodată. În ultimii zece ani, Drulă și-a demonstrat talentul pentru a alege aproape mereu varianta proastă:
A forțat candidatura la București, deși sondajele interne îl plasau constant sub cota de competitivitate.
A ignorat expertiza urbanistică reală, preferând atacuri isterizate la adresa administrațiilor anterioare, fără să propună alternative solide.
A rupt punți cu figuri importante din activismul civic, preferând strategia de „eu contra tuturor”.
A intrat în conflicte publice inutile cu potențiali aliați, dinamitând orice șansă la o coaliție anti-sistem reală. Prin aceste decizii, Drulă nu doar că a slăbit propriul partid, dar a și contribuit la pierderea unor orașe cheie, inclusiv Bucureștiul, un eșec major pentru o formațiune care se voia a fi „alternativa modernă”. Electoratul urban, odată entuziast față de mesajul USR, s-a îndepărtat pe măsură ce Drulă a demonstrat: lipsa de flexibilitate, incapacitatea de a construi alianțe, obsesia conflictului și a poziționării agresive, o retorică ce a început să sune tot mai mult a goliciune politică. Cătălin Drulă pare, astăzi, simbolul unei generații politice care a început cu mari promisiuni, dar a sfârșit în auto-sabotaj, aroganță și izolare.
În ultimii 10 ani, toate pariurile sale, de la strategia de partid, la poziționările publice și până la candidatura pentru București, s-au dovedit greșite. Drulă este marele perdant al acestei campanii și un exemplu despre cum ambiția fără strategie poate distruge nu doar o carieră politică, ci și potențialul unei întregi mișcări.
