Ministrul de Interne Cătălin Predoiu conduce un sistem incapabil să apere viețile femeilor aflate în pericol. În 2025, peste 50 de femei au fost ucise de partenerii lor, multe dintre ele având deja ordin de protecție.
Anul 2025 aduce o nouă statistică a rușinii pentru Ministerul de Interne condus de Cătălin Predoiu: 51 de femei au fost ucise de partenerii lor, deși multe dintre ele aveau emis ordine de protecție. Statul român, care ar trebui să intervină rapid în astfel de situații, a preferat, încă o dată, să tacă, să întârzie și să privească de la distanță tragediile care se derulează sub ochii săi.
Caz după caz, aceeași poveste: femei bătute, amenințate, urmărite, care au cerut ajutor și nu au fost ascultate. Polițiști care nu răspund, anchete care se pierd între birouri, și un ministru al Internelor care mimează reforma, dar tolerează un sistem inert, birocratic și fără suflet.
Predoiu promite de doi ani digitalizarea sistemului, body-cam-uri pentru polițiști, și „proceduri rapide” pentru violența domestică. În realitate, România rămâne țara în care o femeie moare la fiecare săptămână, sub protecția unui stat absent.
Ministrul Predoiu preferă să vorbească despre „modernizarea poliției”, dar refuză să recunoască eșecul instituțional total al Ministerului de Interne în fața violenței domestice. Lipsa de personal, lipsa de instruire și lipsa de empatie a polițiștilor duc la tragedii repetate, previzibile și ignorate.
Aceste 51 de femei nu sunt simple cifre într-un raport statistic. Sunt victime ale indiferenței, ale incompetenței și ale nepăsării. Sunt dovezi vii că Ministerul condus de Predoiu nu protejează vieți, ci acoperă eșecuri.
Într-o țară normală, un asemenea bilanț ar fi urmat de demisia de onoare a ministrului. În România, Cătălin Predoiu rămâne impasibil, ascuns în spatele declarațiilor sterile, fără un plan concret și fără un minim gest de responsabilitate.
Cătălin Predoiu trebuie să demisioneze. Nu doar pentru că 51 de femei au fost ucise sub mandatul său, ci pentru că fiecare zi în care rămâne în funcție transmite un mesaj periculos: că viața femeilor nu contează, iar statul nu răspunde pentru eșecurile sale.
