Cătălin Drulă, USR și banii murdari: mafia imobiliară, finanțări grele pentru greii partidului

De ani buni, USR și liderii săi se revendică drept singura forță politică liberă de influențe, sponsori și rețele de interese. Dar în spatele discursului moralist și al lozincilor despre „transparență totală”, realitatea campaniilor electorale ale lui Cătălin Drulă și ale formațiunii pe care a condus-o arată cu totul altfel: o rețea complicată de finanțatori, contracte și conexiuni care ridică semne serioase de întrebare.

Cătălin Drulă s-a remarcat în campaniile din 2016 și 2020, campanii au costat milioane de euro. De unde au venit banii?

Raportările oficiale către Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) arată o discrepanță uriașă între donațiile declarate și cheltuielile efective ale partidului. O parte din sumele provenite din „donații private” nu indică sursa reală a banilor, persoane fizice care, în multe cazuri, au legături directe cu companii ce au beneficiat ulterior de contracte publice locale sau de poziții în consilii de administrație.

Mai mult, potrivit presei economice, USR a folosit frecvent mecanismul împrumuturilor interne, în care liderii partidului se împrumutau unii pe alții pentru campanii. Așa s-au pierdut urmele banilor: donațiile se transformă în „împrumuturi restituibile”, fără un traseu clar și fără obligația detaliată de raportare.

USR și mafia imobiliară – banii care „n-au miros”

Deși partidul a făcut o religie din lupta cu „mafia imobiliară”, mai multe investigații jurnalistice au arătat că o parte dintre donatorii importanți ai USR provin chiar din zona dezvoltărilor imobiliare — oameni de afaceri cu proiecte majore în Cluj, Timișoara, Iași și București. Horia Manda, omul de bază al One United Properties l-a finanțat puternic pe fondatorul USR, Nicușor Dan.

Unii dintre rechinii imobiliari au finanțat campaniile USR în 2020, apoi au obținut avize rapide, contracte de amenajare sau servicii de consultanță în administrații conduse de primari USR. Cazul Sectorului 1, unde administrația Clotilde Armand a fost acuzată de favorizarea unor contracte de servicii IT și consultanță către firme apropiate de partid, rămâne emblematic pentru dublul standard moral promovat de Drulă.

Drulă însuși a fost confruntat cu acuzații privind apropierile de rețele de sponsori din domeniul construcțiilor, în special din perioada mandatului său de ministru al Transporturilor (2021). Deși nu a fost acuzat penal, numele unor companii precum Alstom, Arcada, Astaldi, Strabag sau Pizzarotti apar constant în licitațiile semnate sau prelungite în mandatul său un mediu fertil pentru suspiciuni, mai ales când unele dintre aceste firme aveau și contracte de consultanță cu ONG-uri apropiate de USR.

În realitate, mecanismul de finanțare a campaniilor lui Drulă și ale partidului arată exact ca la ceilalți: bani de la firme cu interese, contracte de stat, consultanți care jonglează între ONG și partid.

Mai grav, o parte dintre sponsorii campaniilor USR apar și pe listele de consultanță pentru fonduri europene și infrastructură, adică fix în zonele gestionate de Drulă ca ministru. O rotație perfectă între bani, influență și retorică anti-sistem.

De pildă, în 2022, un fost colaborator al lui Drulă din Ministerul Transporturilor a fost acuzat de presă că a participat la redactarea unui caiet de sarcini pentru un contract câștigat ulterior de o firmă unde fusese consultant anterior. Cazul nu a fost anchetat penal, dar a ridicat semne serioase despre rețelele interne de favorizare și „transferul de expertiză” din ONG-uri în ministere.

Rapoartele de finanțare ale partidului sunt incomplete sau opace. AEP a cerut în 2024 explicații suplimentare privind cheltuielile pentru campaniile locale și europarlamentare ale USR, după ce s-a constatat că unele plăți nu aveau documente justificative publicate integral.

În același timp, liderii USR și-au construit o rețea de ONG-uri și firme de consultanță care gestionează bani europeni și „proiecte civice”. Multe dintre ele au fost implicate în campanii media pro-USR, fără a fi declarate ca finanțări politice directe.

Cătălin Drulă – imaginea corupției

Cătălin Drulă e portretizat ca simbolul integrității. Dar, în realitate, cariera sa este o oglindă fidelă a sistemului pe care pretinde că îl combate:
– campanii finanțate netransparent,
– conexiuni indirecte cu sponsori din imobiliare,
– licitații controversate în mandatul de ministru,
– și un partid care predică „reforma”, dar funcționează după regulile vechiului regim politic.

Perioada 2021–2022 a fost marcată de o densă rețea de contracte în Ministerul Transporturilor, conduse de Cătălin Drulă, care a favorizat indirect aceiași actori economici care domină infrastructura românească de peste un deceniu.

Contractul Metrorex – Alstom Transport S.A.

Pe 31 decembrie 2021, chiar în ultimele ore ale mandatului Drulă, Metrorex a semnat un contract uriaș de 2,45 miliarde lei pentru mentenanța trenurilor de metrou, pe o perioadă de 15 ani, cu Alstom Transport S.A..
Serviciile au început efectiv la 1 ianuarie 2022. Este unul dintre cele mai mari contracte de mentenanță publică semnate în ultimul deceniu. Deși Alstom asigura deja întreținerea trenurilor încă din anii 2000, prelungirea automată, fără o competiție reală și fără o analiză publică a costurilor, a ridicat semne de întrebare privind oportunitatea și transparența procedurii.

Mai multe surse media au atras atenția asupra „rotației” acestor experți între ONG-uri, firme private și poziții din Ministerul Transporturilor – o formă rafinată de conflict de interese mascat:
aceiași oameni contribuiau la caietele de sarcini, evaluau ofertele și, în unele cazuri, colaborau ulterior cu firmele câștigătoare pe alte proiecte

CNAIR publică anual lista contractelor peste 5.000 de euro; în 2021, în dreptul serviciilor de consultanță, apar firme cunoscute din zona de infrastructură – Egis România, Search Corporation, Consitrans, Metroul SA, companii care au fost și colaboratori vechi ai ministerului, și câștigători repetitivi de contracte în perioada Drulă.

Egis – vechiul angajator al lui Clotilde Armand și partener al MT

De asemenea, compania Egis România, cunoscută ca fostul angajator al primăriței USR Clotilde Armand, a avut contracte consistente cu Ministerul Transporturilor pe durata mandatului lui Cătălin Drulă, în valoare de peste 5 milioane de euro.
Chiar dacă nu s-a putut proba o legătură directă între Armand și aceste atribuiri, coincidența a ridicat semne de întrebare privind influența indirectă a rețelelor de consultanță apropiate de zona USR și perpetuarea vechilor parteneriate de sistem.

ARF – Alstom Ferroviaria

Tot în aceeași perioadă, Autoritatea pentru Reformă Feroviară (ARF) a încheiat un contract masiv, în valoare de peste 2,4 miliarde lei, cu Alstom Ferroviaria pentru achiziția de rame electrice RE-IR. Deși semnarea finală a avut loc în 2022, când ministerul era deja condus de Sorin Grindeanu, documentațiile și criteriile tehnice au fost elaborate în perioada în care Drulă era ministru – un alt exemplu de „moștenire” suspectă lăsată de echipa sa.

Toate aceste cazuri arată același tipar: același grup de firme de consultanță și proiectare (Egis, Alstom, Consitrans, Search Corporation, Metroul SA) care de ani buni se rotesc în jurul Ministerului Transporturilor – ba ca experți în redactarea documentațiilor, ba ca ofertanți câștigători.

Sub Cătălin Drulă, acest sistem n-a fost schimbat, ci rafinat.
Sub masca „reformei”, s-a consolidat o rețea stabilă de companii care controlează tot ce înseamnă infrastructură, de la caietele de sarcini până la mentenanța finală.