Nicușor Dan a avut nevoie de patru (4) luni pentru a se gândi pe cine să ia în echipa lui de consilier prezidențiale și consilieri de stat. În patru luni, un om atât de dotat intelectual ca domnia sa citea de 3-4 ori cartea de telefon și găsea un algoritm care să-l ducă înspre alegeri mai bune. Dar după patru luni președintele nostru a început să-și umple cancelaria cu foștii colaboratori de la Primăria Capitalei.
După patru ani în care a lucrat îndeaproape cu ei, a mai avut nevoie de patru luni să se gândească dacă sunt suficient de buni să-l consilieze și pe mai departe. Asta este profund românesc, având rădăcini adânci în obiceiurile satului tradițional. Exact așa procedează 98% din babele noastre dragi care petrec șapte-opt ore la vecină, discutând toate problemele satului, după care, la plecare, mai stau trei ore în poartă, pentru că mai au ceva important să-și împărtășească.
Dar ce a făcut Nicușor Dan în aceste patru luni, ce lucruri atât de importante a avut de rezolvat încât nu și-a făcut timp să cugete la consilierii lui decât printre picături? Nu știm, neapărat, cu ce și-a umplut timpul, dar pare că s-a uitat în buclă la „Tăntălăul și gogomanul” (Dumb & Dumber în original) și s-a inspirat de acolo. În acest fel s-ar putea explica mult mai bine alegerea lui Ludovic Orban și a lui Eugen Tomac drept consilieri, fie chiar și onorific, așa cum este Tomac.
Mandatul președintelui Dan nu este veșnic (cel puțin deocamdată, conform actualei Constituții). El numără 60 de luni. Din astea, Nicușor Dan a pierdut deja 6,6% pentru a-și completa aparatul de lucru, pentru a-și face o administrație prezidențială funcțională.
Și pentru a desemna un premier președintele Nicușor Dan a avut nevoie de o lună. Dar deja începem să ne întrebăm dacă nu cumva l-am grăbit, imprudenți. Dacă nu-l presa nimeni și-l lăsam în ritmul lui, n-am fi avut parte de un premier mai de Doamne-ajută? Nu că ar fi așa consilierii proaspăt vehiculați, dar orișicum.
În rucsăcelul acela albăstrui, cu baldachin, Nicușor Dan nu-și cară pe cărări de munte, pe la festivaluri pin Moldova și nunți în hambare doar fiul, ci duce întreaga greutate a țărișoarei. Atât de mult îl preocupă soarta României, încât nu s-a dus la ONU, că-i mânca 5 zile din programul de supravegheat șeptelul autohton. Ce se întâmpla dacă nu mai stătea președintele cu ochii pe noi 5 zile? Dădea cineva lovitură de stat, ne luau dușmanii Ardealul, Moldova, Dobrogea?
Cred că e mai simplu. Președintelui i s-a făcut milă de români. Îi vede loviți de măsurile bolojaniene, cam haotice și inconsecvente, îi vede disperați de scumpiri, îi par pe cale să slăbească accelerat, de foame, așa că apelează iar la înțelepciunea populară, care spune că ochiul stăpânului îngrașă vita. Și, totuși, pare greu de crezut că 5 zile în plus de priviri suplimentare din partea președintelui se vor face mai rumeni în obraji, mai dolofani, mai sătui.
Ca matematician, Nicușor Dan este obișnuit cu problemele. Dar numai cu cele teoretice, din gazete, culegeri și concursuri. Pare mult mai puțin dispus să se aplece asupra problemelor de care se lovesc, zi de zi, concetățenii săi, cărora le este președinte pentru măcar 5 ani.
Nicușor Dan pare cel mai puțin preocupat să găsească o rezolvare problemei sale principale, care ne afectează pe toți: lentoarea în acțiune. Compensează Bolojan, care se grăbește ca fata mare la măritiș să mărească taxele și numărul șomerilor, să scadă consumul și încasările la buget.
Dar viteza pe care a luat-o premierul pe drumul spre prăpastie nu rezolvă lentoarea președintelui Dan. Stă atât de mult înainte de a lua o decizie, iar atunci când o ia reușește să lase impresia că e luată tot în grabă, pe genunchi, fără a fi fost prea mult cumpănită.
La 7-8 luni după ce i se va fi terminat mandatul Nicușor Dan va continua să semneze decrete de numire în funcție, să convoace CSAT-uri la care nu se va prezenta nimeni și să lucreze la un proiect de țară. Peste vreo 15-20 de ani, ne vom trezi că năvălește pe internet, anunțându-ne că, în calitate de președinte, a creionat o schiță a respectivului proiect.
Asta e, trebuie să ne obișnuim cu acest ritm prezidențial. Și nu doar să ne obișnuim, ci să luăm și măsuri absolut necesare în această situație. De exemplu, să ne anunțăm de pe acum toți potențialii inamici ca, dacă vor să ne invadeze, să ne anunțe cu 4-5 luni înainte.
Promitem că nu vom face public acest lucru și nici nu vom lua măsuri de apărare, dar de atâta timp are nevoie președintele nostru pentru a aproba un răspuns ferm și usturător, reacție rapidă pentru social media.
