Plafonarea prețurilor la alimente, promovată de guvern ca o „măsură de protecție” pentru consumatori, are un efect devastator asupra producătorilor români. Cu cheltuieli tot mai mari și credite bancare împovărătoare, fermierii și procesatorii autohtoni se văd prinși într-un cerc vicios care îi împinge direct spre faliment.
Costurile cu inputurile agricole – semințe, îngrășăminte, motorină, energie – au explodat, dar statul impune un plafon de preț care nu acoperă realitatea din piață. În aceste condiții, producătorii nu-și mai pot acoperi nici măcar costurile de bază, iar băncile îi presează cu dobânzi mari. În loc să ajute agricultura românească, plafonarea a descurajat producția internă.
Rezultatul este previzibil: rafturile magazinelor se vor umple de produse de import. Importurile par mai ieftine, dar România nu are exporturi suficiente pentru a aduce valută, ceea ce înseamnă că deficitul comercial va exploda. Practic, statul sacrifică fermierii români pentru a susține o iluzorie „stabilitate a prețurilor”, dar costul real va fi pierderea producției locale și dependența de alimente străine.
În loc de plafonări, România are nevoie de sprijin real pentru producători: credite ieftine, investiții în infrastructură agricolă și stimulente pentru creșterea ofertei. Doar astfel prețurile se vor regla natural prin concurență și producția locală va putea supraviețui.
