România a ajuns să importe jumătate din cartofii pe care îi consumă, deși țara are o capacitate de producție cu mult peste necesarul intern. Fermierii români se plâng că marfa lor rămâne nevândută, în timp ce rafturile supermarketurilor sunt pline de cartofi aduși din Polonia, Franța sau Germania.
Situația este absurdă: pământurile românești produc tone de cartofi de calitate, dar lanțurile de retail preferă să își alimenteze furnizorii tradiționali din afara țării. În loc să sprijine economia locală și să mențină banii în România, supermarketurile fac transferuri masive către fermierii din statele lor de origine.
Această practică distruge agricultura românească. Micii fermieri nu mai au cui să vândă și ajung să arunce producția sau să o dea pe nimic, sub costul de producție. Munca lor de luni întregi este devalorizată, iar multe exploatații riscă falimentul.
Guvernul, în loc să intervină pentru a proteja piața internă și securitatea alimentară, privește neputincios cum importurile cresc de la an la an. Lipsa de politici ferme în sprijinul agricultorilor face ca România să devină dependentă de produsele altora, în ciuda potențialului uriaș pe care îl are.
Nu este vorba doar despre cartofi, ci despre viitorul agriculturii românești. Dacă fermierii nu sunt sprijiniți, vom ajunge o țară care trăiește din importuri și care își abandonează propriul sector agricol. În final, cine plătește prețul? Consumatorul român, care ajunge să cumpere marfă străină mai scumpă, în timp ce pământurile noastre fertile zac nefolosite.
