Într-o țară unde sute de mii de tineri abia își permit traiul de zi cu zi, guvernul a găsit de cuviință să lovească exact în șansa lor de a avea un viitor: a crescut TVA-ul pentru locuințele sociale la 21%. Practic, statul le spune românilor la început de drum că pentru a avea o casă trebuie să plătească nu doar creditul către bancă, ci și un bir uriaș către buget.
Situația este halucinantă. În loc să sprijine accesul la locuințe, autoritățile pun piedici și transformă visul unei familii într-un coșmar financiar. TVA-ul nu este o simplă taxă, ci o condamnare la zeci de ani de rate. În multe cazuri, ratele nu acoperă casa în sine, ci povara fiscală pusă de guvern.
Rezultatul? Tinerii pleacă. Când în România nu pot avea o casă, aleg Occidentul, unde statul nu îi tratează ca pe niște dușmani. Nu este o alegere de plăcere, ci una de supraviețuire: fără o locuință nu poți clădi o familie, nu poți rămâne, nu poți construi viitorul aici.
Guvernanții par să nu înțeleagă consecințele. Fiecare tânăr care pleacă este o pierdere dublă: pentru economie și pentru societate. Politicile fiscale aberante golesc România de forță de muncă, de inteligență și de energie. În loc să investească în familii, în natalitate și în stabilitate socială, statul preferă să stoarcă bani din buzunarul gol al cetățeanului.
Un guvern responsabil ar fi redus TVA-ul pentru locuințele sociale, nu l-ar fi majorat. Ar fi sprijinit creditarea accesibilă și programele de construcție pentru tineri, nu i-ar fi obligat să fugă. În schimb, actuala putere demonstrează că nu are niciun interes pentru generația care ar trebui să ducă România mai departe.
Astăzi, politica fiscală a guvernului nu mai este doar o greșeală economică, ci o crimă socială. Cu fiecare familie care nu se naște aici, cu fiecare tânăr care își face bagajele spre Occident, România devine mai săracă și mai pustie. Iar vinovatul este unul singur: statul care alege să taxeze viitorul.
