Ilie Bolojan plânge de grija statului că nu s-au indexat taxele cu inflația. Adică românii nu dau suficient din buzunar ca să hrănească un aparat birocratic deja obez. Însă nu spune nimic despre faptul că salariile și pensiile oamenilor nu au fost indexate în același ritm. De ce ar trebui cetățeanul să suporte mereu nota de plată, în timp ce veniturile lui reale scad de la un an la altul?
Inflația lovește direct populația, erodând puterea de cumpărare. Pentru mulți români, pensia sau salariul nu mai ajung de la o lună la alta, iar costurile vieții cresc fără oprire. Statul, în schimb, cere tot mai mult, chiar dacă oferă tot mai puțin: infrastructură prăbușită, spitale subfinanțate, educație blocată în trecut.
Bolojan și alții ca el par să creadă că cetățenii există pentru stat, nu statul pentru cetățeni. Nu e nicio problemă dacă oamenii își duc traiul la limită, important e ca administrația să-și rotunjească veniturile din taxe. În realitate, dacă nu se oprește risipa și nu se taie privilegiile speciale, orice discuție despre “indexarea taxelor cu inflația” este doar o insultă la adresa românilor care muncesc și trăiesc din venituri reale, nu din birouri cu buget garantat.
