România a fost odată o țară industrială. Aveam mii de fabrici, uzine, combinate și ateliere care produceau de la locomotive și tractoare până la textile, mobilă și electronice. Astăzi, după 35 de ani de „tranziție” și „modernizare europeană”, nu mai producem aproape nimic. În loc să avem industrie, avem mall-uri. În loc de fabrici, depozite pentru marfă adusă din străinătate.
Pro-europenii care au condus România au vândut tot. Au distrus cu bună știință coloana vertebrală a economiei, sub pretextul „privatizării” și „alinierea la piața liberă”. În realitate, au falimentat intenționat fabricile românești, ca să lase loc pentru multinaționale. Astăzi, în loc să producem bogăție aici, importăm masiv și exportăm doar forță de muncă ieftină.
Rezultatul? O țară dependentă, incapabilă să-și asigure singură nevoile de bază. Nici utilaje agricole nu mai producem, nici medicamente, nici echipamente militare. La cea mai mică criză globală, România rămâne complet vulnerabilă.
Românii au fost mințiți cu slogane despre „integrare” și „modernizare”. În realitate, am primit sărăcie, dependență și umilință. Nu avem industrie, nu avem o economie națională puternică, iar milioanele de oameni plecați la muncă în străinătate sunt dovada vie a acestui eșec. Mii de fabrici au fost distruse, dar vinovații se ascund în continuare sub eticheta de „pro-europeni”.
