România e condusă, dar nu de la București. Acolo, în Palatul Victoria și în Cotroceni, nu mai sunt lideri, ci funcționari obedienți, secretare de lux care ștampilează ordine venite din afară. Fie că e vorba de Bruxelles, Washington sau alte centre de comandă, instrucțiunile vin clar, pe hârtie, iar „guvernanții” noștri doar le execută. Fără întrebări. Fără demnitate. Fără rușine.
Aleșii noștri nu mai apără interesele românilor. Apără contracte, interese multinaționale, directive impuse, norme care distrug ce a mai rămas din economie. Se aprobă taxe, se închid sectoare, se sacrifică agricultura, se desființează suveranitatea – totul la comanda unor structuri care nu dau nicio explicație poporului român.
Parlamentul? O glumă. Guvernul? O interfață. Președintele? Un notar tăcut al înstrăinării. România a fost transformată într-un birou de corespondență, nu într-un stat suveran. Iar cei puși în funcții de conducere nu mai decid nimic. Doar trimit mailuri, semnează directive și se pozează frumos la summituri.
Poporul simte asta. Simte că nu mai are cui să-i ceară socoteală. Că votul nu schimbă nimic. Că „puterea de la București” e o vitrină, în timp ce adevărata putere se află în afara granițelor, iar România e doar un decor trist, într-o piesă jucată pentru alții.
Am ajuns o țară fără conducători, dar cu multe slugarnice „secretare” în funcții-cheie. Iar până nu redăm țara românilor, nu mai putem vorbi nici de democrație, nici de speranță.
