Producții record, prețuri de nimic: fermierii români în prag de faliment, guvernul doarme pe sacii de cereale
Într-un paradox tragic, România a avut în 2025 una dintre cele mai bune recolte de cereale din ultimul deceniu. Producții record, câmpuri pline, hambare… goale. Nu din lipsă de grâu, ci din lipsă de viziune. Kilogramul de cereale se vinde azi cu 0,7 lei – un preț rușinos, sub costul de producție. Iar în spatele acestui preț stă falimentul unei întregi generații de fermieri.
De ce? Pentru că în timp ce fermierii au plătit inputuri la prețuri triple, guvernul a stat cu mâinile încrucișate. Nu a construit silozuri, nu a înființat centre de colectare, nu a creat lanțuri de procesare. Statul român s-a comportat ca un turist pe marginea câmpului, privind recolta cu mâinile în buzunare și cu gândul la următoarele alegeri.
Fermierii nu mai fac față. Mulți își vând utilajele, își închid fermele și pleacă în construcții, în Germania sau Belgia. Nu pentru că nu știu să lucreze pământul, ci pentru că nu mai pot trăi din el. Iubesc agricultura, dar dragostea nu plătește facturile, motorina și îngrășămintele.
În timp ce România este înecată în cereale, importăm carne de porc de aproape un miliard de euro pe an. Ne împrumutăm extern ca să cumpărăm ce am putea produce intern. Nu pentru că nu avem pământ. Nu pentru că nu avem oameni. Ci pentru că nu avem conducători care să-i respecte și să-i susțină pe fermieri.
Guvernarea actuală a transformat un an agricol excelent într-o catastrofă economică pentru micii și mijlocii producători. Surplusul de cereale nu înseamnă prosperitate, ci ruină, atunci când nu există o strategie națională pentru agricultură.
Fermierii nu cer pomeni. Cer respect, stabilitate, și șansa să poată trăi din munca lor. Cer o țară în care să nu fie nevoiți să plece de pe ogorul pe care l-au sfințit cu sudoare. Din păcate, statul le-a întors spatele din nou. Și, din nou, cei care hrănesc o națiune sunt cei lăsați să moară primii.
