Statul patronat de Nicușor și Bolojan va încasa mai mai mult de un sfert din câștigul firmelor

Cu noile creșteri la 16% pentru impozitul pe profit, respectiv pentru impozitul dividende, povara fiscală reală este de 30%-34% din profitul brut al firmelor, ceea ce plasează România peste media OCDE și aproape de media UE.

Practic, antreprenorii vor împărți cu statul mai mai mult de un sfert din profitul brut obținut de firma lor, iar la fiecare 1 mil. euro profit, statul ia circa 300.000 euro, arată un calcul realizat de consultantul de business Florin Leucă. Potrivit acestuia, având în vedere această încărcare fiscală, antreprenorii se vor reconsidera dacă să dea acești bani către stat sau să-i reinvestească. În plus, multe IMM-uri ar putea dispărea, iar mulți români ar putea vor fi descurajați să devină antreprenori. De atlfel, conform statisticilor, numărul microîntreprinderilor active este în scădere.

În acest context, consultantul de business Florin Leucă le recomandă antreprenorilor afectați de creșterile de taxe să ia câteva măsuri concrete în avantajul lor, printre care să reinvestească profitul, să își organizeze firma în regim de holding, să își recalibreze modelul de business prin digitalizare, să introducă indexarea prețului în contractele cu furnizorii și clienții principali etc.

,,La un simplu calcul, după aplicarea impozitului pe profit și apoi a impozitului pe dividende pe suma rămasă, antreprenorii plătesc către stat un total de 29,44% din câștigul lor. În plus, la distribuirea dividendelor, dacă suma depășește plafonul celor 6 salarii minime brute (24.300 lei), 12 salarii brute (48.600 lei) sau 24 salarii brute (97.200 lei), se adaugă 10% CASS (Contribuția la Asigurările Sociale de Sănătate). Practic, pe fluxul „profit → dividend net”, povară fiscală reală atinge 34,3% din propriul câștig, depășind media OCDE (32%) și apropiindu-se de media integrată a UE (40,9%).

Cu alte cuvinte, statul devine partener de afaceri, dar fără să contribuie la efortul pentru realizarea veniturilor și profitului – la această cotă de 34,3%, în unele firme statul poate deveni chiar acționar principal. Pe lângă această taxare, multe firme plătesc și alte taxe, dar și salarii. Odată ce presiunea fiscală crește, crește și riscul de faliment, de evaziune fiscală sau de utilizare a unor metode de a folosi banii firmei în avantaj personal decât să fie distribuit la stat”, explică Florin Leucă, consultant de business.

Simulare calcul impozit pe profit și acordare dividende: câți bani se pot duce la stat

Impozitul pe profit de 16% se aplică firmelor care nu sunt microîntreprinderi sau care au o cifră de afaceri în prezent de peste 250.000 euro, respectiv 100.000 euro de la 1 ianuarie 2026. Cu noile impozite, o firmă va plăti către stat astfel, în funcție de venit.

Dacă o firmă are un profit brut de 200.000 lei, va plăti către stat:

• Impozit de profit: 200.000 lei x 16% = 32.000 lei

• Profit net: 168.000 lei

• Impozit dividende: 168.000 lei x 16% = 26.880 lei

• CASS (10%) aplicat la plafonul de 24 salarii minime brute (97.200 lei): 9.720 lei

• Total taxe stat: 68.600 lei

• Sarcina fiscală totală: 34,3% din profitul obținut

Dacă o firmă are un profit brut de 100.000 lei, va plăti către stat:

• Impozit de profit: 100.000 lei x 16% = 16.000 lei

• Profit net: 84.000 lei

• Impozit dividende: 84.000 lei x 16% = 13.440 lei

• CASS (10%) aplicat la plafonul de 12 salarii minime brute (48.600 lei): 4.860 lei

• Total taxe stat: 34.300 lei

• Sarcina fiscală totală: 34,3% din profitul obținut

Dacă o firmă are un profit brut de 50.000 lei, va plăti către stat:

• Impozit de profit: 50.000 lei x 16% = 8.000 lei

• Profit net: 42.000 lei

• Impozit dividende: 42.000 lei x 16% = 6.720 lei

• CASS (10%) aplicat la plafonul de 6 salarii minime brute (24.300 lei): 2.430 lei

• Total taxe stat: 17.150 lei

• Sarcina fiscală totală: 34,3% din profitul obținut

Recomandări pentru antreprenori – ce pot face pentru a supraviețui 

Pentru mulți, fiscalitatea actuală nu mai înseamnă doar un cost, ci o decizie de viață pentru business-ul lor. În lipsa unor măsuri de echilibrare, România riscă să piardă tocmai forța creativă care susține economia reală: antreprenorii mici și mijlocii, explică Florin Leucă. Iată ce le recomandă consultantul de business antreprenorilor:

1. Recalibrarea modelului de business

• Introduceți clauze de indexare a prețului în contractele pe termen lung pentru a transfera incremental componenta de taxă.

• Redesenați pachetele de produse sau/și servicii (bundling) pentru a crește valoarea adăugată pe oră lucrată.

• Implementați outsourcing intern (RPA, AI agents). Câteva procese digitalizate pot recupera 4-6 puncte procentuale din marjă.

2. Folosirea scutirii pentru profitul reinvestit (Art. 22 Cod Fiscal)

• Echipamentele tehnologice, software-ul și activele „verzi” rămân eligibile. Deducerea ar putea neutraliza integral impozitul de 16% pe profit pentru sumele reinvestite și reduce presiunea de a distribui dividende.

• Art. 22 Cod Fiscal stipulează: „Profitul investit in echipamente tehnologice, active utilizate in activitatea de productie si procesare, activele reprezentand retehnologizare, calculatoare electronice si echipamente periferice, masini si aparate de casa, de control si de facturare, in programe informatice, precum si pentru dreptul de utilizare a programelor informatice, produse si/sau achizitionate, inclusiv in baza contractelor de leasing financiar, si puse in functiune, folosite in scopul desfasurarii activitatii economice, este scutit de impozit.”

3. Gestionarea cash-flow-ului de dividend

• Efectuați distribuții trimestriale doar după un ,,stress test” de lichiditate la o valoare DSCR (Debt Service Coverage Ratio) de peste 1,3x.

• Amânați plata dividendelor până în T4 pentru a câștiga timp de investiție (profit reinvestit) și a evita plata CASS în același an fiscal.

4. Structurare juridică/ financiară

• Pentru firmele cu o cifră de afaceri între 100.000 € și 500.000 €, analizați scenariul „holding + vehicul operațional” versus un SRL unic sau varianta de PFA.

• Revizuiți remunerarea administratorilor (salariu + bonus). Costurile salariale sunt deductibile, în timp ce dividendele nu.

5. Pregătirea pentru plafonul de 100.000 euro (2026)

• Segmentați liniar veniturile/ clienții și mutați liniile de business cu randament mic într-un SPV (Special Purpose Vehicle) separat.

• Investiți într-un sistem ERP minimalist pentru a controla mai bine cifra de afaceri raportată (e-Factura + SAF-T).

6. Antifragilitate fiscală

• Asumați-vă că impozitele vor rămâne ridicate timp de 3-5 ani. Stabiliți un obiectiv intern de marjă operațională cu +5 puncte procentuale peste noul prag de rentabilitate de 29-30%.

7. Plan de rezervă personală

• Încurajați asociații și acționarii să-și construiască un fond de minimum 6 luni de cheltuieli personale înainte de a depinde de dividende. Acest lucru va reduce presiunea pentru distribuirea „forțată” de dividende.

8. Recalibrarea obiectivelor de creștere

• În loc de targetul +20% CA (cifra de afaceri), mutați accentul pe „profit pe client” și „valoare creată pe angajat” – indicatori esențiali într-un regim fiscal mai strict.

• De asemenea, puteți segmenta afacerea în „profit & cost centers” (centre de profit și centre de cost) pentru a maximiza profitul și a optimiza cheltuielile.

Marja de profit, scăzută în cele mai multe sectoare ale economiei

Foarte puține sectoare economice din România înregistrează o marjă de profit mai mare de 29,44%, cât reprezintă sarcina fiscală către stat fără aplicarea CASS, majoritatea fiind în domeniul serviciilor.

Concret, conform datelor publice, domeniile cu o marjă de profit care depășește acest prag de profitabilitate (break-even), fără a include CASS, sunt:

• Real estate (construcții și imobiliare): aproximativ 37%

• Sectorul energetic (doar producția): aproximativ 45%

Totuși, raportările din T1 2025 indică o comprimare de aproximativ 40% față de T1 2024 la lideri (sursa BVB – Hidroelectrica), semn de normalizare a pieței reglementate.

• Sectorul IT (SaaS – furnizare software ca un serviciu, construire de software, licențiere, servicii de cloud): aproximativ 32%

În cazul outsourcing-ului, marja este de 9-11% din cauza presiunii salariale.

• Educație digitală și cursuri premium: 30-60%

• Servicii de consultanță (juridică, fiscală și de management): 30-50%

• Vânzarea bunurilor de lux: aproximativ 35%

• Alte sectoare de prestări servicii (contabilitate, marketing, transport persoane etc.): aproximativ 30%

Comparativ cu UE și OCDE, România rămâne o țară cu impozitare „low-tax” pe profit, cota de 16% fiind sub media europeană de 21,5% în 2025, ceea ce o face atractivă pentru investiții de portofoliu. În schimb, combinarea impozitului pe dividend cu CASS ridică rata efectivă peste media OCDE de aproximativ 32%.

Impactul asupra microîntreprinderilor și inflației

Pragul pentru microîntreprinderi va fi de 100.000 de euro de la 1 ianuarie 2026. La o primă analiză, aceasta înseamnă vânzări zilnice medii de 2.000 lei (400 euro/ zi) sau 250 lei pe oră (50€/ h) la un program de 8 ore.

Numărul de microîntreprinderi active a scăzut semnificativ:

• 2022: 912.875 IMM-uri

• 2023: 495.448 (aproape o înjumătățire)

• 2024: 368.900

• Aprilie 2025: 326.461 (trendul continuă)

Această schimbare accelerată a structurii antreprenoriale a determinat creșterea numărului de firme plătitoare de impozit pe profit la peste 726.000 și se va accentua odată cu diminuarea plafonului la cifra de afaceri de 100.000 euro din 2026.

Primele analize indică scumpiri de 18-22% în servicii (juridice, de contabilitate, de transport, consultanță) la firmele care au ieșit din regimul „micro”, generând o presiune inflaționistă suplimentară pentru indicele prețurilor de consum (CPI) în 2025.

Riscuri pentru economie

1. Extinderea „zonei gri” a economiei

O povară fiscală percepută ca fiind excesivă, în special asupra profiturilor deja impozitate la nivelul companiei, poate descuraja declararea integrală a veniturilor. Antreprenorii, în încercarea de a-și optimiza costurile, ar putea fi tentați să recurgă la practici neoficiale, cum ar fi:

• Plăți „la negru”. Acestea se referă la remunerarea angajaților sau a colaboratorilor fără contracte de muncă sau prestări servicii și fără declararea veniturilor aferente. Această practică privează statul de contribuții sociale și impozite pe venit, afectând sistemele de sănătate și pensii.

• Operațiuni economice nedeclarate. Tranzacțiile comerciale realizate în afara evidențelor contabile oficiale, cu scopul de a evita plata TVA-ului sau a impozitului pe profit și pe dividende. Această metodă distorsionează concurența loială și diminuează veniturile bugetare.

• Comerț paralel: Importul sau distribuția de bunuri prin canale neoficiale, eludând taxele vamale și celelalte impozite.

2. Creșterea evaziunii fiscale

În strânsă legătură cu extinderea zonei gri, impozitul pe dividende poate alimenta diverse forme de evaziune fiscală, care depășesc simpla nedeclarare a veniturilor:

• Subestimarea veniturilor și supraestimarea cheltuielilor. Companiile pot fi tentate să manipuleze cifrele contabile pentru a reduce profitul impozabil. Aceasta poate implica înregistrarea unor cheltuieli fictive sau umflate, precum și subevaluarea veniturilor reale.

• Crearea de circuite fiscale fictive: Utilizarea unor firme fantomă sau a unor operațiuni în lanț pentru a disimula adevărata natură a tranzacțiilor și a eluda impozitele.

• Utilizarea paradisurilor fiscale. Transferul profiturilor către jurisdicții cu regimuri fiscale mai permisive, pentru a evita impozitarea în România. Deși această practică este complexă și implică costuri, o povară fiscală ridicată o poate face mai atractivă.

3. Înregistrarea pe firmă a cheltuielilor personale 

Pentru a diminua baza impozabilă a companiei și implicit impozitul pe profit, dar și pentru a evita impozitul pe dividende, antreprenorii pot fi tentați să impute firmei cheltuieli care, în realitate, nu sunt direct legate de activitatea economică sau au un caracter personal.

Astfel de practici des întâlnite sunt:

• Cheltuieli cu bunuri de folosință personală. Achiziționarea de autoturisme de lux, aparatură electronică sau alte bunuri care sunt utilizate preponderent în scop personal, dar sunt înregistrate ca active ale firmei.

• Servicii personale. Înregistrarea cheltuielilor cu abonamente la săli de sport, tratamente medicale, ieșiri în oraș și chiar vacanțele de familie ca fiind cheltuieli de protocol, reprezentare la negocieri sau marketing.

• Renovări sau amenajări de proprietăți personale. Transformarea costurilor de întreținere sau renovare a locuinței personale în cheltuieli de birou sau de sediu social.

• Călătorii și deplasări personale. Înregistrarea unor călătorii private ca fiind deplasări de afaceri, cu decontarea costurilor aferente (cazare, transport, diurnă).

Impactul cumulativ al acestor riscuri

Aceste fenomene negative au un impact cumulativ și distructiv asupra economiei:

• Reducerea veniturilor bugetare pe termen lung. Deși pe termen scurt impozitul pe dividende poate aduce mai mulți bani la bugetul de stat, pe termen lung, extinderea zonei gri și evaziunea fiscală erodează baza de impozitare.

• Distorsionarea concurenței. Firmele care respectă legea și plătesc toate taxele vor fi dezavantajate în fața celor care eludează fiscalitatea, creându-se un mediu de afaceri inechitabil, lipsit de competitivitate.

• Scăderea investițiilor și a dezvoltării economice. Incertitudinea fiscală și presiunea fiscală ridicată descurajează investițiile autohtone și străine, afectând capacitatea economiei de a genera locuri de muncă și de a se moderniza.

• Pierderea credibilității statului. Un sistem fiscal perceput ca fiind inechitabil sau incoerent poate duce la o pierdere a încrederii în instituțiile statului.

• Migrația capitalului și a afacerilor. Antreprenorii pot fi tentați să își mute afacerile sau să își înființeze noi companii în țări cu un regim fiscal mai predictibil și mai favorabil.