Într-o țară care se plânge constant de lipsa de locuri de muncă, de sărăcie și de exodul forței de muncă, statul român continuă să cumpere autobuze și trenuri din Turcia, Polonia, Germania sau Franța – oricunde, mai puțin din România.
Producătorii autohtoni de vehicule de transport în comun, precum Roman Brașov sau Electroputere VFU Pașcani, sunt ignorați sistematic în licitațiile publice. Motivele invocate? Diverse artificii birocratice, criterii tehnice croite parcă special pentru firmele din afară, și o totală lipsă de voință politică de a susține economia națională. În realitate, e o combinație de lene, trădare și interese de tip colonial.
Statul român preferă să trimită miliarde de lei peste graniță în loc să creeze locuri de muncă aici. Și mai grav: aceiași politicieni care susțin „necesitatea investițiilor” în infrastructură modernă se laudă cu achiziții străine fără rușine, ca și cum ar fi o realizare să importăm ceea ce putem fabrica la noi acasă.
România avea o industrie de transport urban și feroviar de invidiat în Europa. A fost distrusă deliberat, iar acum este ignorată de propriii guvernanți. Refuzul de a cumpăra românește nu este doar o lipsă de patriotism economic – este o strategie de faliment național.
