România, transformată în depozitul de război al NATO: muniție și tehnologie americană pe bani românești
Statul român, printr-un acord cu guvernul SUA și în parteneriat cu General Dynamics, a decis să transforme localitatea Dragomirești într-un centru militar de producție de muniție NATO, într-un moment tensionat în regiune. Ministrul Economiei, Bogdan Ivan, anunță investiții uriașe și promite tehnologii avansate, însă realitatea ascunde o dependență periculoasă de industria de război, sub pretextul unui „parteneriat strategic”. România își sacrifică suveranitatea industrială și direcționează miliarde către infrastructură militară, devenind un pion într-o ecuație geopolitică ce o depășește.
România face un pas riscant în direcția militarizării accelerate, semnând un acord cu guvernul american ce implică atragerea a 220 de milioane de dolari într-un credit „cu condiții avantajoase”, pentru construirea unui Centru de Excelență NATO pentru muniție, în localitatea Dragomirești, județul Dâmbovița. Într-un context geopolitic fragil, în care pacea este tot mai instabilă, România devine centrul de producție pentru muniție de calibru NATO, nu pentru nevoile sale de apărare, ci pentru alimentarea unei industrii globale a războiului.
Ministrul Economiei, Bogdan Ivan, a afirmat entuziast:
„Cel mai important lucru al vizitei noastre e faptul că aici, la Dragomireşti, va fi Centrul de Excelenţă în Muniţie NATO pentru întreaga Europa. Ce înseamnă asta? Înseamnă că acum două săptămâni, în baza unui acord între statul român şi guvernul american, am semnat, după foarte multe tratative tehnice şi politice, un letter of request din partea României, care presupune atragerea a 220 de milioane de dolari dintr-un credit cu condiţii foarte avantajoase pentru România din bani americani şi aducerea tehnologiei SUA într-un parteneriat cu General Dynamics aici, în România, pentru a produce muniţii de calibru 120 şi 155 compatibile NATO, pentru Armata României şi pentru întreaga Uniune Europeană. Adică tot ceea ce înseamnă muniţie pentru tancul Abrams, tot ceea ce înseamnă muniţie pentru K9 va fi produsă în România şi va fi singura capacitate de producţie la nivelul Uniunii Europene. E o investiţie majoră, e o investiţie strategică, ce marchează solidificarea parteneriatelor pe care le avem cu Statele Unite ale Americii şi cu noua administraţie”.
Această investiție, prezentată drept un succes diplomatic și economic, ascunde însă riscuri majore: România se expune ca țintă strategică, transformându-se într-un nod logistic al NATO și într-o țară furnizoare de muniție pentru conflictele din jurul său.
Bogdan Ivan a mai precizat:
„Asta pe de o parte. Pe de altă parte, suntem pregătiţi, ca stat, să accesăm o plajă cât mai mare din mecanismul de finanţare al Comisiei Europene, în valoare de 150 de miliarde de euro, care vine cu nişte condişţii foarte bune, zece ani perioada de graţie, urmând ca în viitorii 40 de ani să putem rambursa acele credite pe care le face Armata României şi să ajungem ca minim 80% să fie producţie făcută pe teritoriul României”.
Aceste „credite avantajoase” reprezintă în realitate îndatorarea pe termen lung a României în favoarea unei industrii de apărare controlate extern. În loc să investească în sănătate, educație sau infrastructură civilă, guvernul alege să direcționeze fonduri colosale către un sector riscant, instabil și profund influențat politic.
„Iar acolo unde avem parteneriate de succes, cum este cel al Centrului de Excelenţă în Muniţie NATO din România, în parteneriat cu cei din SUA, vom continua să facem aceste parteneriate pentru că ne interesează să aducem în România cea mai nouă tehnologie existentă pe piaţă la nivel mondial, dar mai departe să fim în ipostaza în care să o şi implementăm. Iar dacă vorbim de K9, care va fi făcut nu departe de aici, dacă vorbim despre tancurile Abrams, dacă vorbim despre ceea ce se întâmplă pe tot lanţul de aprovizionare, pot să vă spun că România uşor-uşor, prin acest proiect strategic care se va dezvolta la Dragomireşti, va putea să închidă o mare parte din tot ce înseamnă muniţie calibru NATO pentru interesele proprii, dar mai ales pentru interesele vecinilor şi nu mai suntem în paradigma în care producem doar pentru noi şi aşteptăm să vină un contract o dată la câtva timp”.
Declarațiile par desprinse dintr-un discurs de marketing militar, dar realitatea este că România se poziționează pe un drum periculos, devenind parte dintr-o economie de război care aduce cu sine riscuri de securitate, presiuni externe și o posibilă escaladare regională.
„E important să aducem tehnologii din alte state şi acesta e unul dintre motivele pentru care suntem astăzi aici, dar e foarte important să avem parteneriate corecte care ne asigură nouă capacitatea ca, într-o situaţie de urgenţă, în care anumite fluxuri de aprovizionare să fie întârziate întrerupte cu totul, să putem procura cât mai mult de pe teritoriul României”.
Un discurs ambiguu despre suveranitate și siguranță națională, care, în esență, justifică externalizarea deciziilor strategice și militarizarea excesivă a economiei.
„Toate aceste lucruri însumate arată că anul 2025 a avut o alocare bugetară din partea Ministerului Economiei în capacităţi de producţie cu 300% mai mare decât cea din 2024, de trei ori mai mult, într-o primă etapă. Doar aici, la Dragomireşti, avem un proiect pe o linie de 155, de 30 de milioane de lei care trebuie implementat până la finalul anului”.
În loc să investim în dezvoltare durabilă, România pompează bani publici într-o industrie care, istoric, a creat mai degrabă distrugere decât stabilitate.
Viitorul industriei românești nu pare să mai fie în IT, energie verde sau infrastructură civilă, ci în fabrici de pulberi, TNT, RDX, drone și muniție de tanc. România riscă să devină nu un lider regional în pace, ci o platformă de export a războiului.
Uzina de Produse Speciale Dragomirești, fondată în 1981 și parte a Companiei Naționale ROMARM S.A., devine astfel punctul zero al unei noi ere: cea a României ca depozit militar NATO, o decizie care poate costa scump în termeni de stabilitate, independență și siguranță națională.
