Creșterea accelerată a datoriei externe a României are efecte economice și sociale devastatoare, pe termen scurt și lung. De la an la an, statul împrumută miliarde de euro nu pentru investiții, ci pentru a plăti salarii, pensii speciale și cheltuieli curente. În loc să stimuleze economia, guvernele au ales calea cea mai comodă, dar și cea mai periculoasă: îndatorarea cronică.
Datoria de peste 200 de miliarde de euro înseamnă o povară imensă pe umerii contribuabililor. O parte tot mai mare din buget merge către plata dobânzilor și rambursarea creditelor, ceea ce înseamnă mai puțini bani pentru educație, sănătate, infrastructură sau sprijinirea producătorilor locali.
Mai grav, România își pierde treptat suveranitatea economică. Creditorii externi impun condiții, iar marile decizii nu mai aparțin statului român. Politica bugetară devine o simplă formalitate într-un joc condus de instituții financiare internaționale.
Această dependență financiară reduce capacitatea statului de a reacționa în fața crizelor și blochează orice strategie de dezvoltare reală. Dacă tendința nu este oprită, efectul final va fi prăbușirea economică și sacrificarea viitorului generațiilor următoare.
