În timp ce floricelele Europei se străduiau să își exprime susținerea pentru Volodimir Zelensky, șifonat, poate, iremediabil la întîlnirea de la Washington, la București se ținea o demonstrație de proporții, iar președintele interimar pleca la Chișinău și, mai apoi, spre Londra pentru a discuta despre susținerea Ucrainei. Cea mai mare parte a puținei prese cam anti-presă care mai există în România îi toca pe Donald Trump și pe JD Vance că nu i-au promis nimic lui Zelensky și că l-au expediat ca pe un musafir care nu-și vede lungul nasului.
Coaliția noastră cu iz de adunătură politică alarmată s-a grăbit să-și prezinte poziția de grup devotat în orchestra pro-europeană scîrțîită de madam Ursula de la Bruxelles, lăsînd pe mai tîrziu „partenerul strategic”. Sigur, în graba lor, ai noștri nu s-au întrebat și nici nu știu, cu ce arme și pe ce bani și cu ai cui soldați. Dar asta este o poveste pentru altă dată.
Adevărul este că prețioșii noștri politicieni de ocazie din Coaliție s-au grăbit să-și exprime poziția pentru ca populația să nu-i creadă proști și trădători, neînțelegînd că graba lor ar putea fi total inspirată, dacă nu chiar periculoasă.
Ei bine, pe acest fond de bîlbe grăbite, comise cu o alarmantă lipsă de prudență, mai vine și o moțiune de cenzură împotriva guvernului Ciolacu și acest miting al AUR, POT și Călin Georgescu. Moțiunea de cenzură a fost trîntită în mare grabă și s-a încheiat în grohăitul bășcălios al lui Marcel Ciolacu, aplaudat frenetic de oportuniștii progresiști și sorosiști și de pro-europeni ursuliți din sală.
Spre surprinderea tuturor, la mitingul început la Universitate și finalizat în Piața Victoriei, pe o vreme total neîmbietoare, s-a adunat mai multă lume decît a participat la toate mitingurile partidelor politice din Coaliție și la celelalte derulate în ultimul deceniu. Doar la cele orchestrate cu know how-ul Serviciilor ce s-au mai putut vedea asemenea mulțimi mișcate fără implicarea oamenilor statului.
Semnul este important. Este chiar un semnal mai important decît am putea crede. AUR în loc să scadă, staționează, dacă nu chiar crește în audiență, iar Călin Georgescu, după reținerea organizată intenționat pe stradă într-un spectacol de operetă politică montat pentru compromitere, în loc să scadă și el, staționează și el sau crește și în audiență și în susținere.
Trebuie să fac o precizare. Nu sunt votant AUR și nici susținător Călin Georgescu. Încerc doar să-mi păstrez spiritul critic și să caut răspunsuri la tot felul de întrebări, luînd în calcul și aspecte mai puțin convenabile unora.
Cum stăm pe acest sfîrșit de săptămînă care poate să schimbe lumea? Partidul AUR părea că stagnează în proiect, iar Călin Georgescu, liber, continuă să improvizeze, uneori excesiv, poetic și metaforic, fiind salvat doar de orientarea sa românească și patriotică și de spiritul său creștin. Și de o crescîndă nevoie de opoziție la mediocritatea celor aflați la putere. Si de încă un lucru. Călin Georgescu rămîne sus prin orientarea sa filo-americană, mai exact spus, trumpistă și prin anti-bruxellismul său insistent, din ce în ce mai vizibil și la populație.
Mitingul enorm de sîmbătă ne deschide o poartă. Mulțimea impresionată din Piața Victoriei (nu mă aventurez cu diverse estimări!) ne arată că în România, pe lîngă plutonul de tremurici pe la Bruxelles, mai crește o forță. Una nouă, cu multe accente naive cu slăbiciuni neconfirmate (dar cu siguranță, posibile), dar cu alt discurs, cu altă atitudine față de războiul din Ucraina, anti-sorosistă și anti-porogresită. Și aceasta s-a exprimat năvalnic exact în orele în care președintele Ucrainei se întorcea în Europa după bani și sprijin, iar floricele politice mai ofilite ale continentului se întrebau speriate cum să se descurce cu Donald Trump.
Presupun că o asemenea situație nu avea cum să le scape americanilor!
