de Cornel Nistorescu
I s-au încleștat maxilarele, l-au lăsat nervii și i-a tremurat obrazul. Putem presupune ce și-a zis în gînd, dar este de nepus pe hîrtie. Oricum, n-a mai putut suporta înjurăturile, caricaturile, huiduielile, ironiile și a zis gata, m-am săturat. O fi aruncat cine știe ce pe masa biroului din Palatul Cotrocenilor și a chemat scribălăii și le-a zis:
– Haideți să scrieți discursul de demisie!
Exact cum a făcut cu paltonul. De data aceasta, a aruncat o decizie de bosumflat, de botos revoltat, înțelegînd că nu mai rezistă cîteva luni. Își imagina că le trece, că supraviețuiește cu obloanele trase. Credea că o descurcă. Că mai trage un drum pe la Bruxelles sau pe la Washington, că va avea cu cine să-și negocieze imunitatea, că mai poate încerca să scape de beleaua cu casele, că liberalii îi sunt recunoscători etc. Sunt convins că a și zis măcar în gînd ceva cu „popor nerecunoscător”.
Cum să reziste unei suspendări? Cum să plece pentru o lună prin Sibiu, fără coloană, fără salvare, fără tam-tam și plecăciuni? Cum să anunțe vestea? Cum să o transforme într-un gest eroic și patriotic?
S-a terminat mai simplu decît își imagina. S-a dus dracului toată măreția și toată festivitatea.
Abia a citit lista de pericole și nenorociri de care demisia lui ar urma să ne scape.
A luat suspendarea ca pe un nemeritat șut în fund și le-a cerut scribilor să înșiruie consecințele imaginare dintr-un viitor previzibil. Și ei au scris:
„-Acest întreg demers va avea efecte în plan intern și va avea efecte, din păcate, și în plan extern.
În plan intern, referendumul va fi unul eminamente negativ. Societatea va fi divizată, unii vor fi de acord, alții nu vor fi de acord. Toată discuția va fi una axată doar pe negativ. Întreaga societate va fi bulversată. Nu se va mai discuta despre alegerile prezidențiale care vor veni. Nu se va discuta despre cum va merge România mai departe. Candidații nici măcar nu vor putea să-și prezinte ideile în acest amalgam negativ”.
Și, ca toate acestea să nu se prăvale în cîrca poporului și să se poată retrage ca un salvator, a zis că demisionează de miercuri. Ia elicopterul, ia trenul, ia Mercedesul spre Sibiu sau spre Germania.
Aplaudacii au plîns, televiziunile de serviciu l-au făcut erou și patriot, fără să înțeleagă că populația se bucură, că e gata să joace pe mese, pe stradă, pe autoturisme și pe asfaltul intersecțiilor, strigînd „libertate, libertate” și „Am scăpat de el!”.
Cum nu se poate mai trist mai punem capăt unui deceniu pierdut!
