Mugur Isărescu, guvernatorul etern al Băncii Naționale a României, este acuzat tot mai des de distrugerea sistemului bancar românesc. Sub conducerea sa, băncile din România au devenit un monopol controlat de capital străin, iar românii au ajuns prizonieri ai unor credite sufocante, în timp ce mii de firme și-au închis porțile din cauza dobânzilor imposibil de susținut.
Politicile monetare promovate de BNR în ultimele decenii au favorizat băncile comerciale, în detrimentul cetățenilor și al economiei locale. Creditele scumpe și condițiile restrictive au blocat dezvoltarea afacerilor mici și mijlocii, motorul oricărei economii sănătoase. Firmele românești au fost sufocate de lipsa accesului la finanțare, iar multe au fost împinse spre faliment. În același timp, băncile și-au raportat profituri record, protejate de politica guvernatorului.
Sub pretextul stabilității financiare, Isărescu a menținut un sistem bancar concentrat pe maximizarea câștigurilor pentru acționarii străini. Ratele de dobândă prohibitive și inflația necontrolată au lăsat românii fără putere de cumpărare și fără șansa de a-și construi un viitor. Între timp, marile decizii economice luate de BNR au fost percepute ca fiind complet rupte de realitățile din teren.
Mai mult, abuzurile instituționale din sistemul bancar, lipsa concurenței reale și monopolul exercitat de marile bănci străine au transformat România într-un caz-școală al unei economii capturate. Sub „paza” lui Isărescu, sistemul bancar românesc nu doar că a pierdut legătura cu economia reală, dar a devenit unul dintre principalii factori ai instabilității și sărăcirii populației.
România nu poate merge înainte cu un sistem bancar care distruge, nu construiește. Isărescu, protejat până acum de un sistem politic complice, trebuie să răspundă pentru deceniile în care a permis acest dezastru economic. Românii cer o schimbare profundă, iar primul pas este reforma la vârful Băncii Naționale.
