Cum dezbinarea Ciucă-Lasconi-Geoană îl împinge pe George Simion în turul 2 al prezidențialelor, alături de Marcel Ciolacu
România se pregătește pentru un nou ciclu electoral, iar tabloul politic este tot mai fragmentat. În contextul unei competiții acerbe pentru președinție, dezbinarea din tabăra liberală și cea a dreptei independente, reprezentată de figuri precum Nicolae Ciucă, Elena Lasconi și Mircea Geoană, pare să deschidă larg ușile pentru ascensiunea lui George Simion în turul al doilea al prezidențialelor.
Cu PNL și susținătorii săi divizați între un fost premier (Ciucă), o figură proaspătă a dreptei locale (Lasconi) și un fost diplomat internațional cu ambiții prezidențiale (Geoană), electoratul de centru-dreapta se vede răspândit pe mai multe fronturi. Această competiție internă slăbește capacitatea dreptei de a prezenta un front unit împotriva unui electorat stabil al stângii, reprezentat de Marcel Ciolacu.
Pe fondul acestei divizări, George Simion, liderul AUR, capitalizează pe un val crescând de nemulțumire populară și pe o retorică naționalistă care prinde tot mai mult la baza electoratului. În timp ce Ciucă, Lasconi și Geoană se luptă pentru aceleași segmente de alegători, Simion reușește să atragă o masă critică de votanți care caută o schimbare radicală și o alternativă la partidele tradiționale.
Marcel Ciolacu, pe de altă parte, beneficiază de un electorat fidel PSD și de avantajul unei structuri politice bine organizate. Într-o confruntare directă cu Ciucă sau Geoană, ar fi avut o bătălie mai ușoară. Însă, prezența lui Simion în turul al doilea aduce o necunoscută în ecuație: va reuși liderul AUR să mobilizeze votanții antisistem suficient pentru a amenința poziția PSD în finală?
Ceea ce este clar este că dezbinarea taberei liberale și a dreptei independente, fie prin ambiții personale, fie prin lipsa unei strategii comune, îl propulsează pe George Simion în cursa finală. Un lucru care părea improbabil acum câțiva ani devine tot mai plauzibil: AUR poate ajunge să fie principalul adversar al PSD în alegerile prezidențiale. Acest scenariu ridică întrebări serioase despre viitorul politic al României și despre capacitatea electoratului de a face o alegere între un partid tradițional de stânga și o mișcare naționalistă în plină ascensiune.
Fiecare vot pierdut în tabăra Ciucă-Lasconi-Geoană este un pas înainte pentru Simion. Dacă liderii dreptei nu își pun ambițiile personale deoparte și nu construiesc un front unit, România ar putea asista la o confruntare surprinzătoare în turul doi al prezidențialelor: George Simion versus Marcel Ciolacu. O alegere între vechi și nou, între tradiție și schimbare radicală, între stânga consolidată și dreapta naționalistă.
