Dima nu stinge niciodată o țigară până nu o fumează până la filtru, riscând să își ardă degetele pentru a mai trage un fum. A petrecut ani pe linia frontului ucrainean. Cunoaște prețul unei țigări bune.
În calitate de comandant de batalion, Dima a fost responsabil de aproximativ 800 de oameni care au luptat în unele dintre cele mai aprinse și sângeroase bătălii ale războiului – cel mai recent în apropiere de Pokrovsk, orașul strategic din estul Ucrainei care este pe punctul de a cădea în mâinile rușilor.
Cu majoritatea trupelor sale moarte sau grav rănite, Dima s-a săturat de viața de pe front. A demisionat și și-a luat o altă slujbă în armată, într-un birou din Kiev, scrie CNN.
Aflat în fața clădirii în care lucrează acum, sudând țigările și bând cafea dulce, el a declarat că pur și simplu nu mai putea suporta să-și vadă oamenii murind.
Doi ani și jumătate de ofensivă dură a Rusiei au decimat multe unități ucrainene. Întăririle sunt puține și rare, iar unii soldați sunt epuizați și demoralizați. Situația este deosebit de gravă în rândul unităților de infanterie de lângă Pokrovsk și în alte părți de pe linia frontului de est, unde Ucraina luptă să oprească avansul lent al forțelor ruse.
CNN a vorbit cu șase comandanți și ofițeri care sunt sau au fost implicați în lupte. Toți cei șase au declarat că dezertarea și insubordonarea devin o problemă generalizată, în special în rândul noilor recruți.
Patru dintre cei șase, inclusiv Dima, au cerut ca numele lor să fie schimbate sau să nu fie divulgate din cauza naturii sensibile a subiectului și pentru că nu sunt autorizați să vorbească cu presa.
„Nu toți soldații mobilizați își părăsesc pozițiile, dar majoritatea o fac. Când cei noi vin aici, ei văd cât de dificil este. Ei văd o mulțime de drone inamice, artilerie și mortiere”, a declarat, pentru CNN, comandantul unei unități care luptă în prezent în Pokrovsk. De asemenea, el a cerut să nu i se divulge identitatea.
„Merg pe poziții o dată și, dacă supraviețuiesc, nu se mai întorc. Fie își părăsesc pozițiile, fie refuză să meargă în luptă, fie încearcă să găsească o modalitate de a părăsi armata”, a adăugat el.
Spre deosebire de cei care s-au oferit voluntari până acum, mulți dintre noii recruți nu au avut de ales în ceea ce privește intrarea în conflict. Ei au fost chemați după ce noua lege de mobilizare din Ucraina a intrat în vigoare în primăvară și nu pot pleca legal decât după ce Guvernul anunță demobilizarea, cu excepția cazului în care obțin o permisiune specială în acest sens.
Adevărul este că problemele disciplinare din cadrul forțelor Kievului au început cu mult timp înainte. Ucraina a trecut printr-o perioadă extrem de dificilă în timpul iernii și primăverii trecute. Lunile de întârziere în primirea ajutorului militar american au generat o lipsă gravă de muniție și o scădere dramatică a moralului forțelor Kievului.
Mai mulți soldați au declarat la acea vreme, pentru CNN, că de multe ori se aflau într-o poziție bună, cu o vedere clară asupra inamicului care se apropia, dar fără muniții de artilerie pentru a trage. Unii s-au simțit vinovați pentru că nu au fost capabili să asigure o acoperire adecvată pentru unitățile de infanterie.
„Zilele sunt lungi, trăiesc într-un adăpost, sunt la datorie non-stop și dacă nu pot trage, rușii au un avantaj, îi aud avansând și știu că dacă ar fi tras nu s-ar fi întâmplat acest lucru”, a declarat Andryi Horetskyi, un ofițer militar ucrainean a cărui unitate luptă acum în Chasiv Yar, un alt punct fierbinte de pe linia frontului estic.
Serhiy Tsehotskiy, ofițer în cadrul Brigăzii 59 de Infanterie Motorizată, a declarat, pentru CNN, că unitatea încearcă să rotească soldații la fiecare trei-patru zile. Dar dronele, al căror număr nu a făcut decât să crească pe parcursul războiului, pot face acest lucru prea periculos, forțând soldații să rămână pe loc pentru mai mult timp. „Recordul este de 20 de zile”, a spus el.
Pe măsură ce situația pe câmpul de luptă s-a deteriorat, un număr tot mai mare de soldați au început să renunțe. Doar în primele patru luni ale anului 2024, procurorii au lansat proceduri penale împotriva a aproape 19.000 de soldați care fie și-au abandonat posturile, fie au dezertat, potrivit parlamentului ucrainean. Mai mult de un milion de ucraineni servesc în forțele de apărare și securitate ale țării, dar în această cifră sunt incluși și cei care lucrează în birouri aflate departe de linia frontului.
Getty
Este un număr uluitor și – cel mai probabil – incomplet. Mai mulți comandanți au declarat, pentru CNN, că mulți ofițeri nu raportează dezertările și absențele neautorizate, sperând în schimb să convingă trupele să se întoarcă de bunăvoie, fără a se confrunta cu pedepse.
Această abordare a devenit atât de comună încât Ucraina a modificat legea pentru a dezincrimina dezertarea și absența fără permisie, dacă aceste fapte sunt comise pentru prima dată.
Horetskyi a declarat, pentru CNN, că această mișcare a avut sens. „Amenințările nu vor face decât să înrăutățească lucrurile. Un comandant inteligent va amâna amenințările sau chiar le va evita”, a spus el.
Pokrovsk a devenit epicentrul luptelor din estul Ucrainei. Forțele ruse se îndreaptă spre oraș de câteva luni, dar ofensiva lor s-a accelerat în ultimele săptămâni, pe măsură ce apărarea ucraineană începe să se prăbușească.
De ce este Pokrovsk atât de important
Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a precizat că obiectivul său este de a prelua controlul complet asupra regiunilor ucrainene Donețk și Luhansk, iar cucerirea Pokrovsk, un important centru militar și de aprovizionare, reprezintă un pas major către îndeplinirea acestui obiectiv.
Pokrovsk se află pe un drum cheie care îl leagă de alte orașe militare din zonă și de o cale ferată care duce la Dnipro. Ultima mare mină de cărbune cocsificabil aflată încă sub controlul Kievului se află, de asemenea, chiar la vest de oraș, furnizând cocs pentru fabricarea oțelului – o resursă indispensabilă pe timp de război.
Soldații ucraineni din zonă prezintă o imagine sumbră a situației. Forțele Kievului sunt în mod clar depășite numeric și militar, unii comandanți estimând că există 10 soldați ruși pentru fiecare ucrainean.
Dar, de asemenea, se pare că ucrainenii se confruntă cu probleme create chiar de ei înșiși.
Un ofițer dintr-o brigadă care luptă în Pokrovsk, care a cerut ca numele său să nu fie dezvăluit din motive de securitate, a declarat, pentru CNN, că slaba comunicare între diferitele unități reprezintă o problemă majoră acolo.
Au existat chiar cazuri în care trupele nu au dezvăluit imaginea completă a câmpului de luptă altor unități de teamă că acest lucru le-ar face să arate rău, a declarat ofițerul.
Comandantul unui batalion din nordul Donețkului a declarat că, recent, flancul său a fost lăsat expus atacurilor rusești după ce soldați din unitățile vecine și-au abandonat pozițiile fără să raporteze acest lucru.
Numărul mare de unități diferite pe care Kievul le-a trimis pe liniile frontului din est a cauzat probleme de comunicare, potrivit mai multor soldați de rând care luptau până de curând în Pokrovsk.
Unul dintre aceștia a declarat că nu a fost neobișnuit ca bruiajele de semnal ucrainene să afecteze coordonarea vitală și lansările de drone, deoarece unitățile din brigăzi diferite nu au comunicat corespunzător.
Câțiva geniști au vorbit cu CNN în apropierea graniței dintre Ucraina și regiunea Kursk din Rusia, unde au fost redistribuiți recent de la sud de Pokrovsk.
Kievul și-a lansat incursiunea surpriză în Kursk luna trecută, luând Moscova prin surprindere și avansând rapid aproximativ 30 de kilometri pe teritoriul rus.
Liderii ucraineni, inclusiv președintele Volodimir Zelenski, au declarat că unul dintre obiectivele operațiunii a fost acela de a preveni noi atacuri asupra nordului Ucrainei, arătând în același timp aliaților occidentali ai Kievului că, cu sprijinul potrivit, armata ucraineană poate riposta și, în cele din urmă, poate câștiga războiul.
Operațiunea a dat, de asemenea, un impuls major unei națiuni epuizate. Ucraina a suferit cumplit în cea mai mare parte a anului trecut, îndurând atacuri necruțătoare, întreruperi de curent și pierderi sfâșietoare.
Dar geniștii nu erau prea siguri de strategie. După ce tocmai terminaseră o misiune lungă peste graniță, ei erau prăbușiți în jurul unei mese în fața unui restaurant închis din apropierea frontierei, așteptând ca mașina lor să apară.
Sudând țigară după țigară și încercând să rămână treji, se întrebau de ce au fost trimiși în Kursk, în condițiile în care linia frontului de est este în dezordine.
„M-am simțit ciudat intrând în Rusia, pentru că în acest război trebuia să ne apărăm pământul și țara, iar acum luptăm pe teritoriul celeilalte țări”, a spus unul dintre ei.
Toți patru luptă de mai bine de doi ani și jumătate, iar misiunea lor este una grea. Ca geniști, ei petrec zile întregi pe linia frontului, curățând câmpurile minate, pregătind apărarea și efectuând explozii controlate. Se pot afla sub atac, înaintea chiar și a primei linii de infanterie, târând după ei aproximativ 40 de kilograme de echipament și patru mine antitanc, fiecare cântărind aproximativ 10 kilograme.
Vorbind pentru CNN, ei păreau complet epuizați. Nu s-au odihnit între misiunea de la Pokrovsk și cea de la Kursk.
„Depinde de fiecare comandant. Unele unități au parte de rotații și beneficiază de timp liber, în timp ce altele pur și simplu luptă non-stop, întregul sistem nu este foarte corect”, a declarat unul dintre soldați. Întrebați dacă progresele din Kursk le-au dat același impuls ca și restului națiunii, ei au rămas sceptici.
„După trei ani de așa ceva, de război, totul pare la fel”, a declarat unul dintre bărbați.
„O abordare putredă”
Comandantul suprem al Ucrainei, Oleksandr Sîrskîi, a recunoscut, într-un interviu pentru CNN, că moralul scăzut reprezintă încă o problemă și a precizat că ridicarea acestuia este „o parte foarte importantă” a muncii sale.
„Operațiunea Kursk… a îmbunătățit semnificativ moralul nu numai al militarilor, ci și al întregii populații ucrainene”, a spus el.
Getty
Sîrskîi a mai afirmat că a mers în mod regulat pe front pentru a se întâlni cu soldații de acolo și pentru a face tot ce poate pentru a-i face să se simtă mai bine. „Ne înțelegem, indiferent cu cine vorbesc, fie că este vorba despre un soldat obișnuit, un pușcaș, de exemplu, sau un comandant de brigadă sau un comandant de batalion… Cunosc toate problemele cu care se confruntă militarii, soldații și ofițerii noștri. Linia frontului este viața mea”, a spus el.
Iar Horetskyi – un ofițer special instruit pentru a oferi sprijin moral și psihologic trupelor – face parte din planul de ridicare a moralului.
În timpul concendiului pe care l-a petrecut recent în Kiev, Horetskyi a declarat, pentru CNN, că, deși rolul său există de ceva timp, acesta a constat în cea mai mare parte în birocrație. Acum petrece mult mai mult timp cu unitatea sa, verificându-i pe soldați, asigurându-se că nu sunt epuizați. Totuși, ajutorul său nu este întotdeauna apreciat.
„Ei au această idee că sunt un psihiatru care îi va face să facă mii de teste și apoi le va spune că sunt bolnavi, așa că încerc să rup barierele”, a spus el, adăugând că micile distrageri pot preveni o spirală descendentă.
În monotonia războiului, orice pauză de la rutină poate ajuta, a spus el. Aceasta poate include o baie adevărată, o tunsoare sau o baie într-un lac. „Este un lucru atât de mic, dar îi scoate din rutină pentru o jumătate de zi, îi face fericiți și se pot întoarce la pozițiile lor puțin mai relaxați”, a explicat Horetskyi.
Chiar și ofițerii cu mulți ani de experiență consideră dificilă situația din est.
Unii, precum Dima, sunt transferați la posturi departe de linia frontului. Acesta a declarat că decizia sa de a părăsi câmpul de luptă a fost cauzată în principal de dezacorduri cu un nou comandant.
Acest lucru este, de asemenea, din ce în ce mai frecvent, au declarat mai mulți ofițeri.
Rândurile batalionului lui Dima au devenit din ce în ce mai subțiri, până când unitatea a dispărut.
Nu au primit niciodată suficiente întăriri, spune Dima, un lucru pe care îl pune pe seama guvernului și a reticenței acestuia de a recruta mai mulți oameni.
Batalionul a suferit pierderi dureroase în ultimul an, luptând pe mai multe linii ale frontului înainte de a fi trimis la Pokrovsk fără niciun fel de odihnă. Dima a văzut atât de mulți dintre oamenii săi uciși sau răniți, încât a devenit indiferent.
Cu toate acestea, el a declarat că este hotărât să se întoarcă pe linia frontului, dar va face mai întâi o schimbare.
„Am decis că nu mă voi mai atașa emoțional de oameni. Este o abordare putredă, dar este cea mai sensibilă”, a spus el.
