Economie

Nimeni din PSD și PNL nu susține producţia, ci doar importul

România îşi câş­tigă an de an un loc tot mai sus în topul „pieţelor de desfacere“ pentru jucătorii străini şi nu în clasamentul celor mai mari producători de ali­mente, detergent sau alte bunuri de larg consum, în condiţiile în care investiţiile majore sunt tot mai des înlocuite de falimente sau închideri de fabrici care nu fac decât să lase un gol „românesc“ pe rafturi şi în balanţa comercială.

„Producătorii sunt sugru­maţi din toate punctele de vedere. Băncile nu sprijină producătorii în a face investiţii importante, iar statul nu are nicio treabă cu producătorii, mai rău îi încurcă dacă poate. Au fost anulate facilităţile pe construcţii, agricultură şi industria alimentară, iar costu­rile au crescut de exemplu pentru un constructor cu 12,5%. Din start, producătorul trebuie să crească preţul. De unde să plătească clienţii?“, a spus Daniel Stănescu Vătău, fondator şi director general al Global Company Incorporate, care oferă consultanţă pentru accesarea fondurilor europene pentru agricultură.

„Şi aşa vin importurile, în special din Polonia, care subvenţionează producătorii, cu preţuri mult mai mici“, a explicat Daniel Stănescu Vătău. El are o experienţă de peste10 ani în consul­tanţă şi de câţiva ani a pus bazele unui business în agricultură.

Iar industria ali­men­tară este cel mai bun exemplu de ramură a economiei care devine tot mai dependentă de importuri, deşi episodul pandemiei ne-a arătat că o eventuală altă închidere a graniţelor ne va lăsa fără alimente. Carne de porc, legume şi chiar mere, lapte care ajunge mai departe la procesare, dar şi produse congelate sunt doar câteva din categoriile unde România ar avea un blocaj de furnizare dacă mâine s-ar opri importul.

„La prima vedere producem foarte puţin, iar cei care produc sunt îngreunaţi, împiedicaţi să producă, nu sunt susţinuţi absolut deloc. Eu ca producător am întâmpinat o grămadă de probleme prin modul de implementare a unui proiect cu fonduri europene pentru producţia de carne de pui prin întâmplări legislative care nu au legătură directă cu mine. (…) În loc să sprijine firmele care întâmpină probleme, ei dau în cap firmelor“, a mai spus Daniel Stănescu, care adaugă că o altă barieră pentru micii producători este reprezentată de retaileri care impun anumite condiţii de livrare şi capacităţi de producţie pe care producătorii locali nu le pot îndeplini.

Datele de la Institutul Naţional de Statistică (INS) arată că deficitul comercial al Ro­mâ­niei în materie de pro­duse aliment­are (cu ex­cep­ţia animalelor vii şi ce­realelor) a ajuns la 6,3 mi­liarde de euro în 2023, în creştere cu 11% faţă de anul precedent.

ZF a luat în calcul pentru această analiză 15 categorii precum carne, lapte, lactate, legume, fructe, dar şi produse procesate şi nu a inclus cerealele şi seminţele şI oleaginoase, categorii unde România este pe excedent. România exportă grâu, porumb şi alte materii prime, dar importă produse cu valoare adăugată mai mare şi produse procesate implicit.

Astfel, România continuă să fie de­pen­dentă de importuri, iar acest lucru se vede cel mai bine în cifrele legate de importuri şi exporturi. Dome­niul „campion“ la exporturi este car­nea, astfel că importurile s-au situ­at la 1,5 miliarde de euro, doar în ceea ce priveşte carnea ca ma­terie pri­mă.

La a­ces­tea se a­daugă şi pre­paratele din carne şi peş­te, unde im­porturile s-au ridicat la 420 mil. euro. Astfel, dacă punem în balanţă şi exporturile, de­ficitul comercial depăşeşte 1,3 mi­­liarde de euro. Iar acest lucru se datorează inclusiv pestei porcine care a decimat ferme şI a îngreunat reluarea investiţiilor.

Importurile sunt mari şi în ceea ce pri­veşte categoria de lapte şi produse lactate, ouă şi miere, acestea depăşind 900 mil. euro anul trecut. Practic, importurile de lapte, carne, ouă, miere, legume, lactate şi fructe depăşesc 4,2 miliarde de euro, adică aproape jumătate din importurile de pro­duse agroali­men­ta­re, care s-au ridi­cat la 9,4 miliarde de euro în 2023. Pe de altă parte, exporturile de produse agro­ali­mentare au depăşit pentru pri­ma dată 3 mili­ar­de de euro.

Fabricile mari de detergent se închid

Una dintre veştile care au „cutremurat“ sectorul bunurilor de larg consum a fost decizia grupului anglo-olandez Unilever a anunţat că închide până la final de 2024 fabrica de detergent pudră de la Ploieşti, unde realiza brandul românesc Dero. În 2022, Dero a fost al doilea cel mai bine vândut brand de detergent din România, după Ariel, având 19,7% din vânzările de 1,9 mld. lei anual, potrivit companiei de cercetare de piaţă Euromonitor. Vânzările includ atât segmentul de pudră, cât cele de detergent lichid şi capsule, dat fiind că brandul e activ pe toate segmentele.

De altfel, Dero este singurul brand românesc mare din piaţa de detergent dominată clar de mărci internaţionale precum Tide, Ariel, Omo sau Persil.

De asemenea, grupul german Dalli, intrat pe plan local în 2014, când a preluat de la P&G fabrica de detergent de la Timişoara, a închis operaţiunile de producţie din România.

Împreună, ei au cam o treime din piaţă ca cifră de afaceri aferentă producţiei de detergent, săpun şi articole de curăţenie. La polul opus, românii plătesc anual doar pe detergent aproape 2 mld. lei, iar în bună parte produsele vin din import.

ZF a scris în mai multe rânduri că în România consumul de produse precum detergent, pastă de dinţi, deodorant ori şampon e sub media europeană şi chiar sub cea regională, iar asta în condiţiile în care preţurile pentru astfel de bunuri sunt aliniate pe plan local cu cele din Occident, iar asta în pofida diferenţei de putere de cumpărare. Multe din aceste articole, atât cele de îngrijire personală, cât şi a locuinţei vin din import. După închiderea acestor fabrici, în România va mai rămâne o singură unitate mare de producţie de detergent operată de un grup străin – cea a P&G de la Urlaţi, Prahova (unde se realizează capsule). Totuşi, mai există şi unele businessuri antreprenoriale. Un exemplu este producătorul şi distribuitorul ieşean de bunuri de curăţenie şi îngrijirea locuinţei Misavan.

Nicio fabrică mare de săpun sau de pastă de dinţi

România nu mai are de aproape două decenii nicio fabrică majoră de săpun solid, gigantul american Colgate-Palmolive închizând unitatea de producţie din Bucureşti în 2004. Astfel, România a ajuns să aibă un deficit de peste 100 de milioane de euro doar din acest segment.

Dove (marcă a Unilever), Protex (Colgate-Palmolive), Palmolive (Colgate-Palmolive), Fa (Henkel) şi Nivea (Beiersdorf) sunt exclusiv aduse din import, pentru că atunci când vine vorba de săpun  atât solid, cât şi lichid, toţi aceşti giganţi văd România drept o piaţă de vânzare, de consum, nu şi una de producţie. În plus,  Colgate-Palmolive, gigantul american a închis în 2008 singura fabrică mare de pastă de dinţi din România, acum consumul provenind în principal din import.

Cimpoi Adrian

Cimpoi Adrian este absolvent al Universității din București. După o perioadă în care a fost redactor și reporter pentru un post de televiziune, a decis să-și continuie drumul în presa scrisă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button