România e dusă spre faliment de Ciucă și Ciolacu! Profesor de economie: „Suntem pe perfuzii, o luăm pe urmele Greciei”

Tot mai multe firme românești trag obloanele, sufocate de impozitele și de climatul economic nepropice. Profesorul Bogdan Glăvan vorbește, într-un interviu pentru „Adevărul”, despre un adevărat dezastru economic și spune că România își bate joc de oportunitățile pe care le are și o ia pe urma Greciei.

Economia României gâfâie tot mai serios, chiar dacă încă se află pe plus. Totuși, creșterea economică a încetinit semnificativ, iar problemele din economia reală ies la suprafață.

Datele oficiale furnizate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului arată că numai în primele șase luni ale acestui an au fost radiate 45.547 de firme, la nivel naţional, cu 34,38% mai multe comparativ cu perioada similară din 2023. La fel stau lucrurile și în privința firmelor care şi-au suspendat activitatea în primele şase luni din 2024. 10.412 firme au fost nevoite să-și suspende activitare, în creştere cu 31,17% comparativ cu perioada similară a anului trecut.

Fără fondurile europene eram în recesiune

Profesor universitar, expert în macro și microeconomie, economia dezvoltării și economia monetară și director al Centrului de Economie Politică și Afaceri româno-american „Murray Rothbard“, Bogdan Glăvan spune că economia nu funcționează deloc în parametri normali, în pofida banilor europeni și a investițiilor pompate din afara țării. Or, tocmai acesta ar fi trebuit, spune el, să fie cel mai fast moment pentru economie și să avem creșteri de peste 4% anual, în condițiile în care 4% din PIB reprezintă fondurile europene.

În loc de asta, creșterea economică a încetinit anul trecut la 2,1%, ceea ce la un simplu calcul arată că fără fondurile europene am fi fost de mult în recesiune.

Cel puțin la fel de grav este faptul că, spune el, România are un deficit ce tinde să ajungă la finele anului la 8%. Deși coaliția aflată la guvernare promite că nu vor fi creșteri de taxe și impozite din 2025, Bogdan Glăvan este convins că lucrurile vor sta cu totul altfel, după alegeri.

Taxele mai mici ar fi soluția

„E foarte rău să fii campion la deficit., România ar trebui să reducă taxele, nu să pună unele mai mari. Apoi, suntem campioni la corupție. E altă treabă. Și apropo, pentru ce să mărim taxele dacă suntem campioni la corupție? E lipsit de sens. Deci, să ai taxe mici, trebuie să ai o dereglementare serioasă, astfel încât să nu mai învârți atâtea hârtii. Din păcate, la noi până și proiectul de digitalizare presupune formulare și noi formulare. Este de pe bezna minții. Digitalizarea trebuie să aducă o ușurare a poverii birocratice și nu adâncirea lor. Ca să salvăm economia e nevoie de dereglementare, taxe mici în continuare, investiții și acumulare de capital”, spune profesorul.

Un exemplu bun în acest sens ar fi Estonia, unde firmele sunt ajutate să se dezvolte și nu sufocate de biruri, ca în România. În acest fel, balticii atrag și investiții serioase din străinătate, dar se asigură și că firmele locale au un climat sănătos în care pot să crească sănătos.

„. Trebuie să luăm cele mai bune modele. În Estonia, de exemplu, nu ai impozit pe profit și impozit pe dividende. Ai un singur impozit care se plătește doar când retragi banii din firmă. Estonia e cunoscută în clasamentele internaționale, noi trebuie să luăm cele mai bune practici mondiale și exact pe acelea să le copiem. Și ar trebui, bineînțeles, să apreciem meritocrația. Toate să leagă și reprezintă de fapt esența. Nu putem să avem conducători mai buni, manageri de companii de stat mai buni, dacă noi nu pedepsim plagiatele și tolerăm corupția”, mai spune el.

Dezmățul bugetar a crescut de la an la an

Felul în care statul cheltuiește banii duce la un deficit uriaș și obligă România să se împrumute tot mai scump, pe piețele internaționale, pe măsură ce deficitul și factorii de risc cresc, iar performanța economică scade. Și pentru că banii de afară sunt tot mai scumpi, statul își bagă mâna tot mai adânc în buzunarele firmelor private, care sunt sufocate de taxe și impozite. În schimb, cheltuielile statului sunt tot mai mari, pentru ca dezmățul bugetar să fie complet.

„Problema este că modul în care guvernul decide să cheltuiască banii este nu numai arbitrar, ci pur politicianist, adică demagogic. De exemplu, anul acesta prioritar a fost să asigure finanțare pentru autoritățile locale ca să vopsească pe acolo garduri, ca să câștige voturi, dar și să se majoreze pensiile pentru a cumpăra voturi. Nu e întâmplător că singura reformă pe care a făcut-o statul este reforma pensiilor, fix în acest an, înainte de alegeri. Noi ar trebui să interzicem prin lege, prin Constituție, cum doriți, ca guvernul să mărească salariile bugetarilor și pensiile în an electoral. În schimb, în ce privește spitalele, nu reprezintă o prioritate, nu se găsesc bani. Pentru că pacienții din spitale nu votează, așa că pot să taie din PNRR anumite sume pentru finanțarea spitalelor”, subliniază Glăvan.

El a vorbit și despre privilegiile de care se bucură anumite industrii, în timp ce altele sunt pur și simplu sufocate. Un exemplu este industria jocurilor de noroc,

Statul român, pentru unii mumă, pentru alții – ciumă

„Cunoaștem exemplul jocurilor de noroc, dar aș da și un alt exemplu, din păcate, pentru a ilustra această practică. Anume, guvernatorul BNR, pe care l-am auzit toți perorând despre necesitatea egalității fiscale, a egalității în fața legii, dar el însuși este beneficiar de rentă viageră, după cum s-a exprimat. El însuși, pentru că activează în industria vinului ori în industria vinului acciza este zero. Deci vinul este tratat diferit față de alte băuturi alcoolice și este tratat privilegiat. Iată că avem un exemplu de fost om politic, exemplul unui important funcționar al statului român care una spune și alta face de fapt. De ce? Pentru că politica publică, politica statului, și asta este o chestie care se studiază și se predă studenților, tinde să fie construită în așa fel încât să concentreze beneficiile, să concentreze avantajele de un grup răstrâns de persoane și să difuzeze, să împrăștie costurile pe un grup cât mai mare de persoane”, exemplifică Glăvan.

De asemenea, adaugă el, guvernele României au fost permanent tentate să facă acest lucru și au creat, în mai bine de trei decenii, categorii de salariați privilegiați.

„Ei gândesc că în anumite cazuri impactul bugetar este foarte mic. Și atunci, hai să o facem. Iar costul va fi suportat de milioane de români, ceea ce înseamnă foarte puțin pentru fiecare și se mizează și pe faptul că lumea nu află chestia asta. Pensiile speciale sunt iarăși un exemplu foarte bun, exact pe același principiu. Aici se merge pe ideea că e un grup mic de oameni răsfățați, chiar dacă asta va însemna că restul lumii trebuie să plătească. Dar dacă dai niște pensii nesimțite pentru 5.000 de magistrați… Și atunci, așa s-a ajuns, prin degenerare, în ultimii 15 ani, din anii 2010 încoace, că în 2010 au fost tăiate, eliminate pensiile speciale în bună măsură, s-au reconstruit și s-a readăugat la ele, an de an, cât un grup mic”, punctează profesorul.

Pe de altă parte, ale sectoare ale industriei beneficiază de mulți ani de privilegii la care altele nu visează. „Mă gândec aici la sectorul IT, de exemplu, care a beneficiat de scutire de impozii pe venit. Scutire extinsă, pe urmă, și la constructii și la agricultură. Dacă vorbim de IT-iști, în momentul acordării acestor beneficii, în 2004, era un secor foarte mic, nesemnificativ”, mai spune profesorul.

O țară pe perfuzii

În schimb, statul este incapabil să găsească soluții pentru stăvilirea inflației și pentru readucerea sub control a deficitului bugetar.

„E o țară pe perfuzii, din punct de vedere al finanțării, pentru că un deficit de 7%, de 8%, din PIB, în vremuri bune, așa ceva este catastrofal. Asta arată că, de fapt, finanțele publice ale României sunt moarte clinic. Cu un asemenea deficit, statul este mort. De fapt, dacă mâine s-ar întâmpla o criză – și am văzut cum se poate întâmpla recent în Japonia, în America – suntem vai de capul nostru. Deci, noi avem acum deficitul pe care l-am avut când am ieșit din criza din 2009. Când am intrat în criza din 2009, aveam 4-5% deficit. Când am intrat în pandemie, aveam 4,5%. Cel mai mare din Europa. Acum, noi mergem spre 8%, în acest an, într-o perioadă în care nu există nicio criză economică majoră.”

Iar perspectivele economiei sunt sumbre. România o poate lejer pe urmele Greciei, iar situația poate ajunge și mai dificilă decât în 2010, când o lume întreagă era pusă la pământ de o criză de proporții.

„Ar trebui să ne gândim ce s-a întâmplat în 2010, la ce a făcut statul în 2010 ca să țină economia pe linia de plutire și să nu ajungem precum Argentina sau Venezuela. Ar fi o catastrofă să ajungem din nou la așa ceva, la tăieri de salarii și pensii și la creștere de TVA. Am spus-o atunci, o spun și acum. Problema e că începem să semănăm tot mai mult cu Grecia, o luăm pe urmele lor, dar cine să ia măsuri?”, încheie Bogdan Glăvan.

Suntem săracii Europei

Aproape o treime (32%) dintre români erau expuşi anul trecut riscului de sărăcie şi excluziune socială, aceasta fiind de departe cea mai mare pondere înregistrată în rândul ţărilor membre ale Uniunii Europene în anul 2023, arată datele publicate în iunie de Eurostat.

Potrivit oficiului european de statistică, anul trecut 94,6 milioane de persoane din UE (echivalentul a 21% din populaţie) erau supuse riscului de sărăcie şi excluziune socială, adică trăiau într-o gospodărie care se confrunta cu cel puţin una dintre cele trei situaţii: risc de sărăcie, deprivare materială şi sociala severă şi /sau trăiau într-o gospodărie cu intensitate foarte redusă a muncii.

Eurostat precizează că cifra a scăzut uşor comparativ cu 2022, când 95,3 milioane de persoane din UE (21,6% din populaţie) erau supuse riscului de sărăcie şi excluziune socială.

În rândul statelor membre, cea mai mare pondere a persoanelor expuse riscului de sărăcie şi excluziune socială se înregistra în România (32%), Bulgaria (30%), Spania ( 27%) şi Grecia (26%).