Crimele PSD-PNL: De la gripa aviară la cea porcină și acum vine rândul ovinelor. Cum să distrugi zootehnia românească
Zootehnia românească, un sector vital pentru economia și tradițiile țării, a fost sistematic distrusă de gestionarea catastrofală și interesele obscure ale guvernărilor succesive PSD-PNL. De la crizele sanitare provocate de gripa aviară și pesta porcină africană, până la amenințarea care planează acum asupra sectorului ovin, aceste guvernări au demonstrat o incapacitate cronică de a proteja și sprijini agricultura românească.
Gripa aviară, care a lovit România la mijlocul anilor 2000, a fost gestionată haotic, cu decizii care au dus la sacrificarea masivă a păsărilor, distrugând ferme întregi și lăsând mii de oameni fără surse de venit. În loc să implementeze măsuri preventive eficiente și să ofere compensații adecvate fermierilor afectați, guvernanții au răspuns prin acțiuni dezorganizate și adesea inutile, care au amplificat criza în loc să o rezolve.
Situația s-a repetat, și chiar agravat, odată cu izbucnirea pestei porcine africane. Această boală devastatoare a lovit din plin sectorul porcin, ducând la sacrificarea a milioane de porci și la pierderi economice uriașe pentru fermierii români. Deși boala putea fi ținută sub control prin măsuri rapide și eficiente, incompetența și indiferența guvernelor PSD-PNL au permis răspândirea necontrolată a virusului. În multe cazuri, sacrificările masive au fost efectuate fără planuri clare de despăgubire, lăsând fermierii într-o situație de disperare totală.
Acum, o nouă criză se conturează la orizont, de această dată în sectorul ovin. Cu o tradiție seculară în creșterea oilor, România riscă să își piardă și acest sector crucial din cauza unei combinații de factori: politici agricole defectuoase, lipsa de sprijin financiar și infrastructural, precum și amenințarea unor noi epidemii care nu sunt gestionate corespunzător. Această deteriorare constantă a sectorului zootehnic nu este doar rezultatul unor crize sanitare neprevăzute, ci și al unei conduceri politice care a ales să ignore problemele reale ale fermierilor români, concentrându-se în schimb pe câștiguri politice pe termen scurt și pe interese personale.
În toate aceste cazuri, se observă un model de neglijență și corupție care a subminat constant capacitatea României de a-și proteja propriul sector agricol. În loc să fie un pilon de susținere pentru economia națională, zootehnia românească a fost tratată ca o monedă de schimb, sacrificată pe altarul incompetenței guvernamentale și al jocurilor de putere.
Distrugerea sistematică a acestui sector nu doar că pune în pericol securitatea alimentară a României, dar amenință și supraviețuirea comunităților rurale care depind de aceste activități. Din cauza politicilor dezastruoase și a lipsei de sprijin adecvat, tot mai mulți fermieri renunță la afaceri, iar terenurile agricole sunt abandonate sau preluate de mari companii străine, care nu au niciun interes în conservarea tradițiilor și a modului de viață românesc.
Această serie de „crime” împotriva zootehniei românești sub guvernările PSD-PNL este o reflectare a unei clase politice care nu înțelege și nu prețuiește potențialul agricol al țării. În timp ce alte națiuni investesc masiv în agricultura lor, România, sub conducerea acestor partide, continuă să își saboteze propriile resurse. Fără o schimbare radicală în abordare și fără o viziune pe termen lung, zootehnia românească riscă să devină o victimă a propriei sale guvernări, pierzând pentru totdeauna ceea ce a fost odată un motor al economiei și al identității naționale.
