Marcel Popescu, un român stabilit de mai bine de un deceniu în Barcelona, Spania, s-a confruntat recent cu un obstacol major care i-a amintit de ce a părăsit România în primul rând: birocrația sufocantă și corupția endemică din instituțiile publice românești. După ce a decis să investească într-o proprietate în țara sa natală, visul de a construi o casă de vacanță s-a transformat rapid într-un coșmar birocratic.
Marcel a pornit la drum cu optimism, având experiența eficienței administrative din Spania, unde obținerea unei autorizații de construcție durează, în medie, doar două luni. În România, însă, lucrurile s-au dovedit a fi mult mai complicate. După ce a achiziționat terenul în apropierea orașului natal, s-a izbit de un zid de piedici administrative și cerințe absurde.
Corupția și complicațiile administrative
De la început, Marcel a realizat că simpla depunere a documentației necesare pentru autorizația de construcție nu este suficientă. A fost nevoit să facă față unor solicitări constante de „atenții” din partea funcționarilor, de la arhitecți locali până la angajați ai primăriei, care păreau mai interesați de propriile buzunare decât de respectarea legii. Fiecare pas pe care l-a făcut l-a adus mai aproape de a înțelege că, în România, timpul și banii investitorului sunt adesea sacrificate pe altarul birocrației și corupției.
„Am simțit că mă aflu într-un labirint fără ieșire,” povestește Marcel. „Fiecare instituție cerea un alt document sau un alt aviz, iar pentru fiecare era nevoie să cunosc pe cineva sau să plătesc extra. Am ajuns la concluzia că toată lumea așteaptă ceva în plus, un mic „cadou” care să deblocheze situația.”
Deși inițial i s-a spus că întregul proces de obținere a autorizațiilor nu ar trebui să dureze mai mult de șase luni, realitatea a fost cu totul alta. Acum, la aproape doi ani de la începerea demersurilor, Marcel încă nu are toate avizele necesare pentru a începe construcția. Între timp, în Spania, lucrurile funcționează cu o viteză și o transparență care contrastează puternic cu experiențele sale din România.
„Acolo, după ce depui dosarul, primești un răspuns clar în câteva săptămâni. Dacă ai totul în regulă, în două luni poți începe construcția. Este un proces eficient, fără bătăi de cap, fără bani dați pe sub mână,” explică Marcel.
Marcel crede că problema principală în România este lipsa de transparență și mentalitatea că orice serviciu public trebuie răsplătit suplimentar. „Nu este vorba doar despre timpul pierdut, ci despre un sistem întreg care pare să fie construit pe ideea că nimic nu se poate rezolva fără o mică atenție. Este dezamăgitor, pentru că sunt mulți români care ar vrea să investească în țară, dar se lovesc de acest zid birocratic.”
Acum, Marcel Popescu se întreabă dacă a meritat tot efortul. Deși nu a renunțat complet la ideea de a avea o casă de vacanță în România, el se gândește serios să abandoneze proiectul și să investească în altă parte, unde este sigur că lucrurile vor merge mai ușor.
Experiența lui Marcel este, din păcate, una comună pentru mulți dintre românii din diaspora care încearcă să revină acasă pentru a investi. România pare să rămână captivă într-un cerc vicios de corupție și ineficiență birocratică, care descurajează inițiativele și împinge oamenii talentați și cu resurse să caute alte locuri unde eforturile lor sunt apreciate și respectate.
