Fabrica de Apă Grea de la Măgurele, odată un simbol al excelenței în cercetarea nucleară și al avansului tehnologic în România, a ajuns să fie distrusă sub influența factorilor politici care au condus țara în ultimele două decenii. Sub guvernarea PSD și PNL, fabrica, un bastion al producției de apă grea (D2O), esențială în domeniul reactorilor nucleari și al cercetărilor fundamentale, a fost neglijată și subminată sistematic.
Politica de subfinanțare și deciziile de management ineficient au avut un impact devastator asupra acestei instituții. În loc să investească în modernizarea infrastructurii și în dezvoltarea capacităților de producție, factorii politici au preferat să aloce resursele în alte direcții, ignorând nevoile critice ale fabricii. Astfel, bugetele insuficiente au dus la deteriorarea echipamentelor, la pierderea personalului calificat și la stagnarea cercetărilor.
Această neglijență a fost, în esență, o trădare a moștenirii științifice și tehnologice a României. Fabrica de Apă Grea nu a fost doar o instituție de cercetare, ci un simbol al progresului și al independenței tehnologice naționale. Deciziile luate fără o viziune pe termen lung au subminat capacitatea țării de a contribui la avansul tehnologic global și au afectat imaginea internațională a României în domeniul științific.
Consecințele sunt evidente: pierderi economice semnificative, distrugerea capitalului uman valoros și o diminuare a rolului României în domeniul cercetării nucleare. Lecția învățată este crucială – este nevoie de stabilitate, viziune strategică și responsabilitate în conducerea sectorului tehnologic și științific. România trebuie să își recunoască și să își aprecieze resursele științifice, protejându-le astfel pentru viitor.
