Pe 30 mai 1848 dieta maghiară proclama unirea Ardealului cu Ungaria. Ce a urmat știe Avram Iancu
Pe data de 29 mai 1848 începeau lucrările dietei maghiare de la Cluj. Pe data de 30 mai 1848 aceasta avea să declare unirea Ardealului cu Ungaria, fără a se ține cont de părerea populației românești majoritare și care se opunea vehement acestui lucru.
Un rol important în evenimentele viitoare avea să îl aibă Avram Iancu și care avea să zdrobească militar aspirațiile maghiare asupra Ungariei, arătând că între voință și puțintă este cale lungă și că Ardealul a fost, este și va rămâne românesc.
Anul 1848 avea să fie unul de grație pentru națiunea română. Aspirațiile spre un stat românesc liber erau din ce în ce mai mari și greu de stăpânit de marile puteri. Românii se întindeau în trei principate cu ocupații diferite. În Ardeal imperiul habsburgic deținea puterea, în Moldova imperiul țarist predomina, iar în Țara Românească imperiul otoman.
În Moldova și Țara Românească revoluțiile au fost înfrânte, dar numai aparent, deoarece idealurile și solicitările în următorii ani aveau să fie îndeplinite. În 1859, adică în mai puțin de 11 ani, Țara Românească și Moldova aveau să se unească și să formeze România.
În Ardeal însă situația a stat puțin diferit. Revoluția avea să se transforme într-o bătălie între maghiari și români cu privire la viitorul Ardealului. Maghiarii aveau să declare unirea cu Ungaria și să ia măsuri împotriva populației majoritare.
Acest fapt a nemulțumit pe români și care s-au ridicat la luptă împotriva ocupației ungare. Ei s-au strâns în jurul lui Avram Iancu.
Maghiarii doreau să impună nerecunoașterea drepturilor celorlalte națiuni conlocuitoare, inclusiv a celei majoritare. Nu a fost să fie căci românii s-au adunat în legiuni și au înfrânt militar aspirațiile maghiare. A fost un moment istoric cu totul deosebit deoarce s-a arătat pentru prima dată puterea armată și națională a românilor din Ardeal și de care va trebui să se țină cont.
