2025 | Sistemul judiciar și CCR – un an de derapaje instituționale și încălcări ale separației puterilor în stat

În 2025, sistemul judiciar și Curtea Constituțională a României (CCR) au ajuns în centrul unor controverse politice și sociale profunde, iar percepția publică asupra independenței justiției și asupra separației puterilor în stat a fost puternic afectată. Într-un an în care democrația românească se confruntă cu numeroase tensiuni, aceste instituții, menite să apere statul de drept, au fost acuzate că nu doar că nu au reechilibrat puterile în stat, dar în unele cazuri au agravat dezechilibrele existente.
Unul dintre cele mai controversate subiecte a fost rolul CCR în gestionarea unor proiecte legislative adoptate prin procedura angajării răspunderii Guvernului. Mai multe plângeri privind pachete de legi referitoare la reforme fiscale, sănătate și companii de stat au fost trimise la CCR, iar întârzierea deciziilor și ignorarea unor aspecte procedurale au fost criticate ca fiind semne de tratare politizată a controlului constituțional, cu efecte asupra funcționării normale a separației puterilor. Guvernul a folosit procedura angajării răspunderii pentru a ocoli dezbaterile parlamentare necesare, ceea ce a ridicat semne de întrebare privind respectarea principiului statului de drept şi al controlului democratic al legislației. Partide precum AUR și SOS România au calificat această abordare ca un „atac asupra principiului separației puterilor în stat”, acuzând executivul de concentrare excesivă a puterii legislative în mâinile Guvernului prin proceduri excepționale.
CCR a întârziat decizii cruciale, precum cea referitoare la reforma pensiilor magistraților, și a amânat dezbateri importante pentru perioade îndelungate, ceea ce a generat critici că instituția nu a oferit un control efectiv și prompt al constituționalității actelor legislative care afectează direct sistemul judiciar și drepturile cetățenilor.
Percepția conform căreia CCR și, implicit, sistemul judiciar în ansamblul său ar fi cedat presiunilor politice sau ar fi adoptat decizii care reduc transparența și controlul parlamentar nu este doar o opinie izolată de pe rețelele sociale. Nu doar încălcările directe ale separației puterilor sunt problematice, ci și practici instituționale care, deși formal legale, comprimă timpul necesar cooperării instituționale și schimbă dinamica legitimării deciziilor politice, afectând astfel echilibrul constituțional necesar pentru un stat de drept funcțional.
În ultimele luni ale anului 2025, România a fost martoră la proteste ale publicului pentru independența sistemului judiciar, în special după publicarea documentarului Justiție capturată, în care sunt expuse practici interne ce sugerează întârzieri deliberate ale proceselor și utilizarea prevederilor legale pentru a permite expirarea termenelor de prescripție la marile cazuri de corupție.
Aceste proteste, care au crescut în amploare, au cerut demisii la conducerea instanțelor superioare și reforme structurale ale justiției, semnalând astfel că percepția publică asupra separației puterilor și a independenței judecătorilor a atins praguri critice în ultima parte a anului.
2025 a reprezentat un an în care democrația românească a fost pusă la încercare nu doar de jocurile politice ale Parlamentului și Guvernului, ci și de modul în care instituții cheie precum CCR și sistemul judiciar au răspuns acestor provocări. Mai mult decât actele individuale, problema de fond pare să fie un dezechilibru al puterilor, reflectat atât în criticile privind utilizarea procedurilor speciale de legiferare, cât și în temerile privind presiuni asupra independenței judiciare, toate acestea consolidând imaginea unei separații a puterilor în stat aflate sub tensiune acută într-un moment crucial pentru România.
Sistemul judiciar și Curtea Constituțională au fost în multe privințe prinse între formalitatea legală și presiunile politice, ceea ce a condus la percepția unei continuări sau chiar agravări a derapajelor instituționale. În loc să fie garantul imparțial al separației puterilor și al statului de drept, unele practici și decizii au fost percepute ca diminuând controlul democratic și vulnerabilizând normele constituționale — un semnal de alarmă pentru viitorul democratic al României.