Marcel Ciolacu, zis și Ciordis, pare hotărât să transforme Buzăul într-o poveste fără sfârșit. După ani de politică în care a urcat toate treptele puterii, de la primăria locală până la Palatul Victoria, liderul PSD revine „acasă” – nu pentru odihnă, ci pentru un nou mandat la Consiliul Județean.
Oficial, motivația e simplă: „vrea să continue proiectele începute”. Neoficial, mulți văd altceva – o tentativă de a păstra controlul total asupra unui județ devenit laboratorul fidelității politice. De la contracte publice împărțite cu grijă între „ai noștri”, până la numiri strategice în instituții cheie, Buzăul e imaginea perfectă a unui sistem în care loialitatea de partid contează mai mult decât competența.
Întrebarea care plutește în aer este simplă: de ce un fost premier și președinte de partid vrea să conducă un consiliu județean? Din patriotism local? Sau din teama de a pierde influența și resursele care țin în viață mașinăria politică?
Oamenii spun că nu e vorba de dragoste față de Buzău, ci de nevoia de a menține un fief roșu într-un moment în care partidul său e tot mai contestat. Ciolacu nu se întoarce acasă ca un fiu rătăcitor, ci ca un supraveghetor al averii politice.
Și astfel, în 2025, Buzăul riscă să repete același scenariu: promisiuni mari, proiecte amânate, și un președinte de consiliu care visează, din nou, la București.
Pentru unii, revenirea lui Ciordis e un semn de îmbogățire prin contracte cu statul. Pentru alții – dovada clară că sistemul vechi nu vrea să plece nicicum.
