După 1989, România a fost jefuită sistematic. În numele „privatizării” și al „tranziției la economia de piață”, zecile de mii de fabrici ridicate de Ceaușescu cu munca a milioane de români au fost vândute pe nimic, distruse sau transformate în fiare vechi. S-a furat tot: clădiri, utilaje, terenuri, hale, chiar și liniile de producție, tăiate și vândute la kilogram.
Cei care au orchestrat jaful nu au fost dușmani externi, ci propriii conducători. Politicienii și „băieții deștepți” ai tranziției s-au îmbogățit peste noapte, sub umbrela partidelor care au condus România pe rând — FSN, PDSR, PSD, PNL, PD, UDMR. Toți au avut mâinile în aceeași oală.
În loc să modernizeze economia, au distrus-o. În loc să păstreze locurile de muncă, le-au ras. Fabricile au fost „privatizate” către firme fantomă, administratori fără experiență sau investitori străini care au venit doar ca să închidă producția și să elimine concurența locală.
Rezultatul? O țară dependentă de importuri, fără industrie, fără agricultură performantă, fără mândrie economică. România producea cândva locomotive, utilaje, textile, ciment, mobilă, mașini și electronice. Astăzi, importă tot. Iar cei care au distrus economia au rămas la putere, pozând în mari reformatori.
Adevărata întrebare nu este cine a furat fabricile, ci de ce nu a fost niciodată nimeni tras la răspundere.
