Campania prezidențială a lui Nicușor Dan a costat zeci de milioane de lei, bani decontați din fondurile publice pe care românii le plătesc prin taxe și impozite. Din această sumă uriașă, o parte consistentă a fost direcționată către apropiați, iar printre beneficiari s-a numărat Liviu Iolu, devenit un adevărat abonat la banul electoral.
Deși nu toată suma a intrat în conturile sale, Iolu a facturat sume colosale pentru „serviciile” sale, transformând campania lui Nicușor într-o afacere personală. Practic, românii au plătit nu doar campania, ci și prosperitatea unei rețele de prieteni care s-au îmbogățit pe seama iluziei de „independență”.
În trecut, Liviu Iolu a lucrat și pentru Mircea Geoană, însă acea campanie a fost un eșec total, lăsând doar nota de plată în urmă. Tot el a fost membru PLUS, apropiat al lui Dacian Cioloș și purtător de cuvânt al guvernului, trecând de fiecare dată dintr-o funcție în alta fără rezultate notabile pentru cetățeni.
NICUȘOR a învățat că fiecare campanie înseamnă bani luați de la români. În loc să facă diferența și să rupă lanțul sifonării fondurilor electorale, a continuat aceleași practici pe care le critica la alții, transformând campania prezidențială într-un banchet pe banii contribuabililor.
Liviu Iolu mare lucru nu a prestat, dar știe să factureze bine și apoi să redistribuie banii „unde trebuie”. În acest joc al loialităților și al prieteniilor plătite, Iolu a devenit exemplul perfect al consultantului care nu produce valoare pentru public, dar care știe să se facă indispensabil pentru politicieni.
Astăzi, ipocrizia este evidentă: Nicușor Dan a criticat ani la rând partidele pentru că risipesc bani publici, dar propria sa campanie prezidențială a funcționat pe același tipar. Rezultatul? Bucureștenii și românii au plătit, Liviu Iolu și echipa de prieteni au prosperat.
