Zeci de mii de deținuți, eliberați de frica pandemiei în Turcia. Pentru o anumită categorie, ieșirea din închisoare este exclusă

Statele europene sunt în fața unei decizii dificile când vine vorba despre deținuți în perioada pandemiei. E bine știut faptul că virusul se răspândește fulgerător în locurile aglomerate. Iar închisorile au potențial mare să devină focare de COVID-19. Pentru a evita asta, guvernul Turciei a hotărât să elibereze zeci de mii de deținuți. Dar membrii opoziției sunt nemulțumiți de criteriile pe baza cărora s-a decis cine pleacă și cine rămâne după gratii.

Turcia a adoptat o lege specială pentru eliberarea a 90.000 de deținuți din închisoare – hoți, tâlhari și criminali violenți – dar nu și deținuți politic, inclusiv jurnaliști. Unul dintre ei este Oguz Usluer, cândva șeful departamentului de știri al postului de televiziune Habertürk TV. Jurnaliștii de la Deutsche Welle au vorbit cu soția lui, Sunay. Soțul ei este acuzat de terorism – rechizitoriul obișnuit pentru jurnaliști.

„Odată ce virusul ajunge acolo, se poate răspândi cu ușurință de la un deținut la altul. Sunt foarte îngrijorată. În afară, infecția poate fi gestionată cu tratament adecvat și odihnă la pat. Dar în interiorul închisorii, devine un risc mult mai mare, deoarece nu există mâncare decentă sau un mediu sănătos”, spune îngrijorată Sunay Usluer.

Ura statului față de o anumită categorie de cetățeni

Se știe că închisorile din Turcia sunt arhipline. Peste 120 de mii de oameni au fost arestați doar ca urmare a tentativei de lovitură de stat din 2016. În unele penitenciare au fost deja raportate cazuri de COVID-19.

Avocatul Veysel Ok reprezintă zeci de jurnaliști. A auzit veștile. Unul dintre clienții săi i-a povestit despre un coleg de celulă care prezenta simptome, dar care nu a fost dus la spital. Faptul că jurnaliștii au fost excluși din programul de grațiere are, în opinia sa, o explicație evidentă.

„Este ura statului față de o anumită categorie a societății. Nu există nicio altă explicație. Din punct de vedere legal, fiecare deținut are aceleași drepturi. În conformitate cu articolul 10 din Constituția noastră, statul trebuie să-i trateze pe toți în mod egal. Deci nu este o decizie legală, ci una politică”, spune avocatul Veysel Ok.

Proiectul de lege a fost introdus de AKP, partidul de guvernare, și de partenerul său de coaliție, partidul naționalist MHP. Opoziția a contestat fervent decizia, insistând că deținuții politic trebuie să beneficieze de tratament egal. În zadar.

„Sunt o amenințare. Răspândesc frica”

Cunoscuta jurnalistă Nurcan Baysal a scris un articol și mesaje pe Twitter în care cataloga nedreaptă hotărârea luată de autorități. O echipă Deutsche Welle a mers la ea acasă, în Diyarbakîr, sud-estul Turciei. La scurt timp după apariția articolului său, a primit o citație de la Parchet.

„Vă puteți imagina: sunt o amenințare pentru societate? Răspândesc frica cu … acuzațiile mele … un inamic în interiorul societății?”, spune jurnalista Nurcan Baysal.

Cazul lui Nurcan Baysal nu este nicidecum unul izolat, spune Veysel Ok.

„Jurnalistul Hakan Aygün a fost arestat pentru că a criticat pe Twitter felul în care Turcia a gestionat pandemia. Chiar când speram că jurnaliștii vor fi eliberați, au fost arestați și mai mulți. Acest lucru ne spune că guvernul turc nu va renunță la presiunea asupra presei”, arată avocatul Veysel Ok.

Soțul lui Sunay Usluer, Oguz, a fost condamnat la șapte ani și jumătate de închisoare. Nu mai are nicio speranță că va fi eliberat condiționat, din moment ce nu s-a întâmplat asta acum, odată cu alți deținuți.

„A fost o tortură să-l văd arestat pe nedrept. Acum mai am o singură dorință: să nu se îmbolnăvească și el”, mărturisește Sunay Usluer, soția sa.

Sursa: www.digi24.ro

• 
  Șase luni, zero kilometri. România riscă să rateze o treime din autostrăzile promise pentru 2026
  România a încheiat primele șase luni ale anului fără să inaugureze niciun kilometru nou de autostradă. Din cei aproape 240 km de drum rapid estimați de autorități pentru deschidere în 2026, doar aproximativ 170 mai pot fi considerați siguri, potrivit Asociației Pro Infrastructură (API). Ministerul Transporturilor susține însă că ținta de 230–250 km rămâne realizabilă. …
• 
  Statul capturat de cartelul robelor: Cum a ajuns justiția din România o anexă a clanurilor de crimă organizată
  România se confruntă cu o realitate cruntă, ascunsă sub un furnir tot mai subțire de legalitate: justiția nu mai servește cetățeanul, ci interesele unor grupuri de putere. Dincolo de discursurile oficiale sforăitoare și de rapoartele cosmetizate trimise la Bruxelles, statul român pare să fi capitulat definitiv în fața unui sistem pe care societatea civilă nu …
• 
  Azilele groazei sub mască de gală: Cum au transformat artiștii de operă Romeo și Silvana Saleno bătrânii cu Alzheimer în legume ca să le fure casele
  Investigația a fost publicată în 2016 în cotidianul Libertatea și și a fost atacată în instanțe de mai multe ori de familia Saleno care a cerut daune de un milion de euro și scoaterea articolului, ceea ce a obținut din partea Ringier, compania care deține publicația Libertatea. Toate instanțele de judecată au dat dreptate autorului …
• 
  Caracatița contractelor publice lovește din nou: Firma controlată de Mihaela Neagu și Romprest împart zeci de milioane de lei de la Metrorex
  Metrorex a acordat un contract de curățenie pentru doi ani, cu o valoare de 49 de milioane de lei, unei firme controlată de Mihaela Neagu, supranumită „Regina contractelor cu statul”. Acționarul majoritar în societate este fosta parteneră de viață a fiului lui Gabriel Oprea. Libro Events SRL, una dintre companiile cu cele mai numeroase contracte …
• 
  Motivarea instanței în cazul respingerii arestării preventive a lui Viorel Pașca în dosarul azilelor de la Bihor: „Probele administrate nu relevă situația unor persoane abandonate în condiții incompatibile cu existența umană”
  Tribunalul București a respins arestarea preventivă a lui Viorel Pașca și l-a plasat sub control judiciar în dosarul azilelor din Bihor, motivând că persoanelor cazate în aceste unități li se asigurau hrană, cazare, îmbrăcăminte, medicație și acces la servicii medicale, precum și efectuarea formalităților necesare în caz de deces, chiar dacă într-un cadru neautorizat și …