JUSTIȚIE

Moartea drepturilor omului sau noul „tratat pandemic”

Ideea tratatului a devenit un proiect acceptat pentru un tratat internațional la 1 decembrie 2021, când 194 de membri ai Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) au ajuns la un consens privind redactarea unui tratat care să întărească cooperarea între națiuni, în cazul unor viitoare pandemii (de unde și denumirea neoficială dar deja larg răspândită de „tratat pandemic”). Dar ce își propune concret să reglementeze acest tratat?

Argumentul principal al existenței acestei convenții internaționale ar fi o cooperare mult îmbunătățită între națiuni, posibilitatea adoptării urgente a unor măsuri comune împotriva infectărilor și alte măsuri pentru prezervarea vieții și sănătății locuitorilor planetei. Bilanțul planetar dezastruos al COVID-19 ar fi dezvăluit vulnerabilitatea comună a națiunilor în fața unei pandemii globale, ale cărei consecințe devastatoare asupra omului și asupra mediului nu au cruțat nicio țară. Niciun stat individual nu a reușit să depășească, fără capcane, criza cu mai multe fațete care a fost declanșată. În mod clar, comunitatea națiunilor nu era echipată adecvat pentru a gestiona criza pandemică rapid și eficient, atât individual, cât și colectiv.

Deocamdată tratatul așa numit ”pandemic” nu există decât în stadiul de propunere care se discută și se analizează de grupul interguvernamental de experți stabilit la nivelul Organizației Mondiale a Sănătății.

Însă din documentele aferente tratatului propriu-zis (al cărui conținut efectiv îl știu doar cei care lucrează la el) rezultă că el va lansa un concept cunoscut ecologiștilor, dar care va dobândi, prima oară, o formă juridică la nivel internațional, conceptul “One Health”. Ce este „One Health”?

”One Health” este o abordare integrată, unificatoare, care își propune să echilibreze și să optimizeze în mod durabil sănătatea oamenilor, animalelor și a ecosistemelor, care recunoaște că sănătatea oamenilor, a animalelor domestice și sălbatice, a plantelor și a mediului mai larg (inclusiv a ecosistemelor) sunt strâns legate și interdependente. Abordarea mobilizează mai multe sectoare, discipline și comunități la diferite niveluri ale societății pentru a lucra împreună pentru a promova bunăstarea și a aborda amenințările la adresa sănătății și ecosistemelor, abordând în același timp nevoia colectivă de apă curată, energie și aer, alimente sigure și hrănitoare, luând măsuri privind schimbările climatice și contribuția la dezvoltarea durabilă.

Într-o declarație comună emisă la 1 decembrie 2021, Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor, Programul Națiunilor Unite pentru Mediu și Organizația Mondială a Sănătății au salutat această definiție operațională nou formată ca bază pentru eforturile lor de colaborare, să integreze „One Health” pe măsură ce progresează activitatea de prevenire și răspuns la amenințările globale pentru sănătate și pentru a promova dezvoltarea durabilă. Conectând oamenii, animalele și mediul, „One Health abordează întregul spectru de control al bolilor, de la prevenire la depistare, trecând prin pregătire, răspuns și management, în vederea promovării și îmbunătățirii sănătății și durabilității.”

Nu ați înțeles foarte multe din limbajul de lemn avocățesc? Să vă traduc. Pentru binele comun al mediului (a cărui definiție va fi stabilită prin tratat) va putea fi sacrificat cam orice drept al omului din cele pentru care s-au luptat atâtea generații și care păreau să fie de neatins.

De ce? Păi suntem mulți. Ei, nu noi, românii. Noi, oamenii. 8 miliarde. 10 miliarde până în 2030. Ucidem, distrugem, otrăvim, poluăm. Secăm mediul, ca lăcustele. Nu, mai rău!

Lăcustele nu otrăvesc apele. Deci este nevoie de măsuri de oprire a cât mai multor oameni într-un mediu controlat, cu nevoi controlate, cu resurse controlate. Dar nu se poate spune așa, pe față. Ar fi revolte, revoluții, violențe, pe scurt, haos. Dar când totul este pentru binele nostru superior (pe care nu-l vedem, dar ni se arată de alții care se pricep), atunci vom fi de acord.OMS își propune ca tratatul să fie semnat de cât mai mulți membri și adoptat până în anul 2024. De ce atâta grabă? Pentru că două luni de carantină în anul 2020 au relevat ceva neașteptat, chiar și pentru specialiști. Fără oameni, natura se reface uluitor de repede. Se vindecă. În două luni, fără activitate umană semnificativă în mediul înconjurător, delfinii au intrat în Veneția, căprioarele se plimbau prin New York, iar celebrul fazan din curtea Palatului Parlamentului și-a găsit pentru prima oară după ani o consoartă înaripată (venită din Grădina Botanică, fiindcă erau străzile libere).Varianta oficială este că așteptăm un virus și mai și decât SARS Cov 2. Poate da, poate nu, dar direcția clară este în sensul sacrificării drepturilor omului, a drepturilor individuale, pentru drepturi colective, nedefinite, ceea ce este o rețetă sigură pentru autocrație. Sanitară.

Un articol semnat de Veronica Dobozi ([email protected]), Partner, STOICA & Asociaţii.

Lasă un răspuns

Back to top button