Internațional

Alegeri prezidențiale Franța: Emmanuel Macron – Marine Le Pen 2.0

Finala se va desfășura așa cum au prezis sondajele de opinie, cu președintele Macron (Republica în Mișcare – LREM, centru) devansând-o pe Le Pen (Reunirea Națională – RN, dreapta populistă) cu peste 3% (27,5% – 24%), similar cu 2017 când diferența a fost de 2,7% (24% – 21,3%).

Un prim sondaj realizat la scurt după închiderea urnelor în primul tur arăta intenții de vot de 51% – 49% în favoarea președintelui în exercițiu, iar un al doilea indica o diferență mai mare, 54% – 46%. În orice caz, se anunță un scrutin mult mai echilibrat decât cel de acum cinci ani când scorul a fost de 66% – 34% în favoarea lui Macron.

Este însă prea devreme pentru a pronostica o victorie a lui Macron, pentru că de fapt campania electorală abia acum începe. Președintele Macron a fost practic absent în primul tur și este foarte clar că mulți alegători s-au orientat în ultimele zile către principalii trei candidați, de unde și scorul foarte bun al lui Jean-Luc Melenchon (Uniunea Populară – UP, stânga populistă) – aproape 22% (19,6% în 2017).

Diferența de programe între Macron și Le Pen este substanțială de la economie la relația cu Uniunea Europeană și NATO, războiul din Ucraina și atitudinea față de Putin, până la imigrație și politica de mediu. În timp ce primul este un liberal internaționalist, a doua este o naționalistă care, deși și-a moderat unele politici și mai ales tonul, rămâne o politiciană populistă, chiar dacă eticheta de extrema dreaptă este mai puțin potrivită acum decât în urmă cu cinci ani.

Un lucru este însă clar: Le Pen, aflată la a treia candidatură prezidențială, are șanse să câștige de această dată. Candidații stângii și dreptei moderate au făcut apel la un vot Macron, dar aportul lor de voturi este unul anemic și chiar dacă Melenchon a spus că niciun vot nu trebuie să meargă la Le Pen în turul 2, electoratul său nu agreează deloc politicile economice predominant neo-liberale ale actualului președinte.

Tabloul general nu este unul îmbucurător pentru Macron: în afară de Le Pen și Melenchon, alți trei candidați – Eric Zemmour (Recucerire!, extrema dreaptă) cu 7% și cei doi candidați ai extremei stângi Philippe Poutou (Noul Partid Anticapitalist) 0,78% și Nathalie Arthaud 0,59% duc totalul voturilor anti-sistem la peste 53%.

Dar câștigarea președinției nu este suficientă. Imediat după aceea vor urma alegerile pentru Adunarea Națională. După 2002 când mandatul prezidențial a fost redus la cinci ani și aliniat cu cel al deputaților, partidul președintelui nou ales a obținut o majoritate absolută în camera inferioară a parlamentului.

Partidul lui Macron, LREM – centrist, a obținut majoritatea în 2017, dar acum este confruntat cu două forțe populiste – RN la dreapta și UP la stânga, iar în condițiile unui scrutin majoritar uninominal cu două tururi, e greu de prevăzut ce structură va avea noua Adunare Națională, unde fără o majoritate noul președinte și guvernul său cu greu pot guverna.

Scrutinul din 10 aprilie a fost prilejul unui dezastru pentru partidele tradiționale ale dreptei – Republicanii (Valerie Pecresse) și stângii – Partidul Socialist (Anne Hidalgo), care împreună au obținut mai puțin decât Zemmour.

Scena politică din Franța, a cărei schimbare radicală a început în 2017 a devenit acum iar duelul Macron – Le Pen, inedit acum cinci ani, a devenit expresia unei noi realități în care confruntarea internaționalism – naționalism a luat locul tradiționalului clivaj politic stânga – dreapta. Pe 24 aprilie turul al doilea de scrutin al alegerilor prezidențiale se anunța mai imprevizibil ca oricând.

Lasă un răspuns

Back to top button